Cu ceva timp în urmă, într-un articol întitulat “Cum sărbătoresc românii… sărbătorile!“, scriam – între altele – de faptul că aproape orice sărbătoare – religioasă sau nu – se rezumă tot mai mult, îndeosebi la… mâncare și distracție! Acum, în aceste zile premergătoare Sărbătorii Crăciunului, revin, pe scurt, la un alt aspect ce, din păcate, prin amploare și generalizare, tinde să devină o practică (ca să nu spun, obicei!) frecventă! Ceva mai mult decât obișnuit! Ba chiar s-a minimalizeze într-o oarecare măsură, spiritul acestei sărbători religioase, una dintre cele mai mari (dacă nu, chiar cea mai mare!) și însemnate sărbători de suflet a întregii creștinătăți, care este CRĂCIUNUL!
Fără exagerare, e un moment magic pentru orice om, indiferent de vârstă. Pentru cei mici, pentru copii, Crăciunul poate capăta chiar proporții cosmice, care să se bucure cel mai tare de acest eveniment din an!
“Crăciunul” – spunea Calvin Coolidge – “nu este o perioadă, nici un sezon, ci o stare de spirit. Adevăratul spirit, care îndeamnă să prețuiești pacea și bunăvoință, să oferi din plin, compasiune“, iar “Cel care nu are Crăciunul în inimă, nu-l va găsi nici sub brad” (Roy L Smith).

Odată cu venirea Crăciunului, avem ocazia să fim mai buni, mai indulgenți cu cei din jurul nostru. Să ne regăsim liniștea sufletească! Dar, trebuie s-o recunoaștem, de câțiva ani încoace, nu mult după “evadarea” acestei sfinte sărbători din “lagărul” comunistei și exclusivistei denumiri a “sărbătorilor de iarnă”, descrierea spirituală a Crăciunului este tot mai mult sufocată de… comerț și gastronomie! Nici măcar Moș Crăciun, alias Gerilă “comunist”(!), nu a scăpat de sus amintită sufocare! Acum, chiar și cu două luni înaintea Sărbătorii, în magazine, prin piețe și tarabe de tot felul, pretutindeni în țară, dai nas de multitudinea mărfurilor, unele de un gust îndoielnic, cu etichete și postere care vor să ilustreze-n fel și chip Crăciunul și pe Moș Crăciun. Peste tot, mai ales în emisiunuile și reclamele de la TV, ascultăm de prin Noiembrie(!), colinde contrafăcute, aproape total diferite – ca melodie și text – de tradiționalele cântări, colindele moștenite din moși-strămoși! Nimic, în schimb, nici o vorbuliță despre spiritul acestei sărbători, despre ce înseamnă Crăciunul pe care, nu puțini la număr, încă îl mai confundă (ca sărbătoare religioasă) cu… Paștele! Dar și invers!

Tot în această perioadă au apărut, firesc, și la fel de tradiționalii brazi. Mai puțini și mai scumpi, dar și cei contrafăcuți din plastic, hârtie, cartoane sau te miri din ce(!?), care arăta tot a … orice, numai a brazi, nu!

Latura gastronomică o las, deocamdată, baltă! Motivul? Cum am mai spus: indiferent de genul (spiritul) sărbătorii, la noi, la români, mâncarea-i pe primul plan! Spontan, se creează impresia – falsă, desigur – că, gata, nu o să mai avem ce mânca! Se termină toate bunătățile! Mai ales, băuturile!

Din fericire, mai există și locuri în țara asta, unde spiritul Crăciunului, tradițiile și valoarea sa, au rămas ne alterate! Această realitate (încă) o întâlnești, mai ales, la sate. Și nu numai!
În locuri unde CRĂCIUNU-i CRĂCIUN, o sărbătoare sfântă, de regulă (și din tradiție) petrecută în famile, alături de cei dragi! E păcat s-o comercializăm sau – pe alocuri – chiar s-o vulgarizăm!…

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)