Nostalgia dar și prostia încă persistă

646x404 Nostalgia dar și prostia încă persistă

La peste 30 de ani de la moartea lui Nicolae Ceaușescu, unii (nu putini!) încă-i mai simt lipsa și îi duc dorul. Alții îl văd încă foarte prezent în metroul făcut (mai degrabă) “pe vremea lui” sau clădirile presărate aiurea după propria-i poftă prin București. Am vrut doar să aflu ambele părți ale poveștii și să înțeleg ce s-a schimbat. În bine, în rău…

După 30 de ani de la căderea Comunismului în România, după 30 de ani de la moartea soților Ceaușescu, două teme continua sa persiste în gândurile românilor. Prima, că foarte multe lucruri au rămas neschimbate sau au avut o evoluție nesatisfăcătoare pe meleagurile democrației dambovitene. Iar a doua, mai rară și mai extremă decât precedenta, că pe vremea lui Nicolae Ceaușescu era chiar mai bine. Aceasta din urmă e o destainuire pe care o întâlnim doar la nostalgicii vremurilor dinainte; la cei care au fost candva “cineva” până în 1989, iar apoi s-au văzut părăsiți în afara sistemului; la cei care se mulțumeau cu un loc călduț și cu standardizarea, dupa care s-au lovit de piața concurențială și libera exprimare, în toate formele ei.

In ce ma priveste, nu cred ca voi izbuti vreodata sa inteleg cum niste creaturi generate de primitivismul bolovanos al Ceausestilor, au ajuns sa decida, vreme de un sfert de veac, soarta a peste 20 de milioane de oameni! O consider drept veritabila infamie, o perpetua rusine nationala. Aceasta cu atat mai mult cu cat, cei care s-au vazut cocotati la conducerea Romaniei de azi, par a fi fost alcatuiti dupa chipul si asemanarea celui mai sinistru cuplu din istoria romanilor. Acestia dar si altii ca ei, pentru care Ceaușescu a fost un erou și un adevărat lider. Pe vremea lui locul de muncă era garantat și viața avea o oarecare orânduire. Pe alocuri, trebuie sa recunosc, doar cand ma refer la oranduirea vietii, ca pare a fie asa! De ce? Pentru ca acum totul e haotic, dezbinat si dominat de legea ne scrisa a bunului plac.

Tinerii sunt stresați, f multi (chiar si varstnici) parasesc tara natala, copiii raman in grija bunicilor care-și poartă deasupra capului grija zilei de mâine. Nimic nu mai este sigur. Dimpotriva. Nici macar pe strada sau in propria casa. Iar daca vorbim de locurile de muncă asigurate de stat, adevărul e undeva la mijloc, ba chiar departe. Multe aspecte si domenii din societate s-au înrăutățit de-a lungul timpului. O societate care inca nu s-a debarasat de părțile negative, ci doar le-a metamorfozat si acceptat. O societate care după ce și-a ucis conducătorii și-a dat seama că, poate, s-a pripit. Renumitele si obsedantele cozi s-au mutat în ziua de azi la casele de marcat ale supermarketurilor, în mașinile încolonate spre malurile Marii sau spre Valea Prahovei, dar pe aceleasi sosele ponosite, pline de gropi. A dispărut mirosul de salam cu soia, au dispărut și pâinea congelata. Azi, ne umplem căruciorul cu o viteză și o varietate de produse pe care doar sacul de gunoi o mai întâlnește apoi. Acum avem libertate, însă speranță puțină.

Privind retrospectiv, nu de putine dati ma intreb: ce mai înseamnă astăzi, in 2o2o, anul 1989 ca an reprezentativ pentru libertatea noastră, a romanilor? Cât din această moștenire a libertății este pretuiță de generațiile actuale, care poate nu au fost la Revoluție sau care nici nu erau născute când a avea loc. Mai multe voci spun, ca acum trăim într-o societate de care suntem dezamăgiți, chiar dacă ne bucurăm de moștenirea libertății. Acesta-i determină pe unii oameni să declare răspicat faptul că „era mai bine pe vremea lui Nea Nicu”, deși, poate, ei chiar nu o duceau mai bine. Oare să fie memoria care, uneori, ne camjoacă feste, sau argumentele nostalgicilor chiar sunt solide? Cum ajungi să îți „placă” un regim autoritar?! Și, mai ales, când vom ajunge oare să fim împăcați cu trecutul nostru și să privim spre viitor? De ce admiratorii impuscatului nu-si amintesc de acel exacerbat cult al personalitatii, de mizeria si saracia lucie, de cozile interminabile si de bezna ce contropisera Republica Socialista Romania?!

Era mai bine pe vremea lui Ceausescu“?!…

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)

Categorie articol [ Guest Post, Social, Vocea poporului ]
Tagged with: [ , , , ]
Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   

3 comentarii la “Nostalgia dar și prostia încă persistă”

  • ... a scris la 8 ianuarie 2020, 18:11   [#1]

    Marc, diferențe între cele două ideologii, respectiv socialism și capitalism, încep să fie tot mai puține pe zi ce trece. Ăi de la conducere devin tot mai bogați iar ăi sărmani devin mai mulți și mai săraci.

    Aaa, era să uit, de fapt era vorba despre libertate, despre libertatea cuvântului și a ideilor, nu? Cică pentru asta s-a murit la revoluție și asta nu era bine în socialism…
    Păi ce să vezi?, încotro se îndreaptă libertatea capitalistă:

    Cu alte cuvinte, mucles!, nimeni nu are voie să vorbească cu presa decât cel care are “aprobare scrisă” de la to’arășu’ prim.

    Cele 19 spitale aflate în subordinea Primăriei Capitalei au primit, începând de luni, noul regulament intern. Conform documentului pe care Libertatea îl publică, aceia care discută cu presa fără aprobarea conducerii sau dezvăluie nereguli în achizițiile publice vor primi “sancțiune disciplinară”, care poate merge până la “desfacerea contractului de muncă”.
    Sursa: Libertatea.ro

  • EU, Nos si Pros
    ... a scris la 8 ianuarie 2020, 23:45   [#2]

    Aveti perfecta dreptate, domnule Dan, despre maniera in care este tratata “libertatea de exprimare” in cele doua regimuri politice. Extrasul din “Regulamentul intern al ASSMB”, redat de dvs. in facsimil, cuprinde prevederi care se regasesc in regulamentele interioare ale tuturor companiilor multinationale, de unde banuiesc ca au si fost preluate in virtutea conceptului de “guvernare corporativa a intreprinderilor publice” reglementat de Guvernul Boc prin OUG 109 din 14 decembrie 2011. Nu vom vedea vreodata vreun salariat de la vreo multinationala, “sa vorbeasca aiurea” prin presa, pe feisbuc, sau oriunde intr-un spatiu “cat de cat public” (si nici chiar privat) despre ce se-ntampla “pe la munca”, iar aici nu ma refer doar la nu stiu ce secrete comerciale, sau tehnologice, ci nici macar despre “cine se-mbarliga cu cine”, sau ce leafa are. Deci DA, aveti dreptate, “libertatea de exprimare”, in privinta de “a da din casa”(!) de la locul de munca, este la fel, daca nu chiar si mai strict ingradita in corporatiile capitaliste, decat era in intreprinderile socialiste, fara sa mai vorbim despre “libertatea”(!) de a pleca “cu cate ceva” acasa din ce gasesti pe la locul de munca. Poate prin SRL-urile noastre sa mai intalnesti “libertati” dintr-astea, la care se dedau angajatii, insa “la capitalistii adevarati E MUCLES total”. “S-avem sanatate, ca sa le putem duce pe toate(!)”, sau “cat traieste, omu-nvata”. Deci, “sanatate”!

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 9 ianuarie 2020, 12:58   [#3]

    Nostalgia e de înțeles, Marc. Prostia nu!

Adaugă un comentariu

:) :( :d :"> :(( :dancing: :x 8-| /:) :o :-? :-" :-w ;) [-( :peace: arata toate iconitele »

Anti-Spam: Ce culoare are iarba?