Niște amintiri…

Nicolae Ceausescu Ion Iliescu si Elena Ceausescu 1977 Niște amintiri...

Dacă tot se gată anul, de ce n-aș scrie ce-mi vine în pix? Sper că Dan va găsi o clipă și pentru aiuriții ca mine…

Ajunul Crăciunului 1989…

Amintirile acelei zile mi-au rămas întipărite în memorie. Încerc să vi le povestesc, în caz că vă interesează…

Euforia generată de fuga lui Ceaușescu din ziua de 22 era cât Everestul. Toți eram bucuroși dar și speriați, neștiind ce va urma. Cu ochii lipiți de televizor priveam buimaci emisiunile Televiziunii Române Libere (transmise cu pauze, că se încălzeau „aparatele” de atâta emisie!) și ascultam radio Europa Liberă cu urechile ciulite, că tare rău se auzeau undele ultrascurte. Trăiam „revoluția română în direct”…

În după-amiaza acelui ajun de Crăciun sirena de la Consiliul Popular (așa se numea atunci primăria din sat) a sunat alarma. Instruiți („dresați” adică, cum eram în acele vremuri), am reacționat imediat. În zece minute bărbații din sat erau prezenți în fața clădirii.

Șeful de post a luat cuvântul:
Am primit un telefon (pe vremea aia erau doar două aparate telefonice, de-alea cu manivelă, în sat: unul la primărie și celălalt la postul de miliție) și am fost anunțat că pe Valea Roșie (valea Almăjului, aflată la doar câțiva kilometri de sat) vine o grupă de teroriști care violează femeile și împușcă pe oricine li se opune. Trebuie să organizăm apărarea satului.

Zis și făcut. Ca să fie evitat „atacul teroriștilor” s-a hotărât ad-hoc că sunt necesare niște echipe de pază formate din voluntari în cele 4 puncte cardinale. Sătenii au cerut „înarmarea” cu carabinele ruginite aflate în rastelul miliției (puști folosite la tragerile organizate anual pentru „instruirea” cetățenilor în apărarea patriei). Nu s-a putut, că nu era muniție de război.

Soluția firească a fost că furca și toporul sunt numa‘ bune într-o situație atât de urgentă…

În acea noapte am dormit cu ușa ferecată și cuțitul de bucătărie sub pernă. În dimineața Crăciunului tata (întors de la „postul de pază”) mi-a povestit cum și-a apărat „glia strămoșească”: a jucat șah cu „echipa de pază” în casa unuia dintre ei.

E greu să lămurești pe cineva că după 33 de ani avem o „democrație” când la baza ei stă o mare manipulare…

Ar fi păcat să nu le dăm apă la moară băieților cu ochi albaștri și două perechi de testicule în dotare (cât pe ce să scriu coaie, dar mi-am amintit că vulgaritatea nu e pe placul lui Marc!). Ce ne-am face fără ei?

Autor: Francisc întâiul -30 decembrie, ziua republicii populare – (Guest Post)

P. S.: La mulți ani!

Categorie articol [ Guest Post, Istorie, Vocea poporului ]
Tagged with: [ , , , ]
Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   

3 comentarii la “Niște amintiri…”

  • ... a scris la 31 decembrie 2022, 15:54   [#1]

    Lăsasem un comentariu la un articol scris de Marc, articolul cu evreii… Ei bine, presimt că peste înca vreo 2-3 decenii tinerii români o să spună că n-a fost nimic la revoluția din 1989 și că tot ce se povestește este doar o exagerare… sau poate o “interpretare artistică a evenimentelor”.

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 2 ianuarie 2023, 10:05   [#2]

    Atâta vreme cât nu se dorește aflarea adevărului, „revoluția” va rămâne o „interpretare artistică”, exact ca într-un film regizat de Sergiu Nicolaescu în care unii i-au ciuruit pe ceilalți.

    Niște visători ce credeau în libertate au fost împușcați din toate pozițiile de niște teroriști inventați de „noua” putere. Odată cu trecerea anilor, șansa de a afla adevărul trece și ea.

    Când mă gândesc că o să-l îngropăm pe Iliescu cu onoruri militare (că așa se cuvine unui președinte!) m-apucă dorul de ducă…

  • ... a scris la 3 ianuarie 2023, 10:47   [#3]

    N-o să-l îngropăm, e nemuritor. Probabil ne îngroapa el pe noi!
    Oh, wait! Deja a făcut-o!

Adaugă un comentariu

:) :d :)) =)) :| :( :(( #-o :-? :-w /:) :o :-j :peace: :x :-bd :-q :yes: :no: arata toate iconitele »

Anti-Spam: Ce culoare are iarba?