Ne obosesc vorbele-n plus, ura și deconectarea de la sine

PzEjD1q Ne obosesc vorbele n plus, ura și deconectarea de la sine

Nu iubirea ne obosește. Nu relațiile ne obosesc. Nu oamenii. Nu munca ne obosește. Nu viața scurta sau prea multă. Nici trăirea prea intensă. Nu schimbările ce se tot petrec sau lucrurile pe care trebuie să le lăsăm în urmă. Ne obosește insa deconectarea. Repetarea. Ne obosesc așteptările și agitația din noi si dintre noi. Ne obosesc obsesiile noastre. Vorbele goale sau in plus, promisiunile desarte, sabloanele. Ne obosește încrâncenarea, lipsa de flexibilitate si badarania, Judecățile aiurea. Neiubirea de sine. Obosim când nu mai știm să ne dăm seama cât suntem de nehrăniți, de flămânzi dupa dreptate si adevar, de sărăciți și lipsiți pana si de noi înșine. Suntem nevoiti sa auzim sau sa citim mereu, dupa orice intamplare, ca “... politistii au deschis dosar penal” (?!), sablon ce ne face sa ne intrebam: de ce nu si ca “profesorul a pus nota in catalog” sau “pompierul a inceput sa stinga focu’“, ori “arbitru a fluierat fault” s. a. m. d. ?! Ce rost, ce menire si cui folosesc aceste ineptii sablonarde rostite cu incapatinare de distinsii nostri gazetari din randul carora se remarca multimea de teliasti?!
Nimanui. Ba chiar ne complica viata si asa mult prea zbuciumata…

N-ar fi oare normal, mai folositor, să învățăm să ne ținem atât de strâns în brațe pe noi înșine, încât să nu mai rămână nici-o urmă de oboseală pentru a ne deconecta și separa de aceasta bulibaseala socio-politica? Să fim mereu atât de mult pentru noi si pentru cei din jurul nostru, încât totul să se topească în grija și compasiunea pe care ne-o acordăm nouă înșine.

Dar haideti, mai bine să ne oprim nitel, cu iubire și compasiune, si iarasi să ne întrebăm:
Când oare ne-am îmbrățișat cu compasiune pe noi înșine ultima dată?
Când ne-am privit în oglindă și ne-am spus Mulțumesc?
Când ne-am oprit, am respirat, am pus mâinile pe inimă și am fost recunoscători pentru bătăile ei?
Când ne-am oprit din a analiza mereu, cu ingrijorare si repetir ce nu avem, ce nu am realizat, sau ce ne lipsește?
Când ne-am oprit din lipsa de bucurie, din lipsa noastră din noi înșine?

Acum o zic din suflet: e momentul s-o facem! Este imperios necesar să schimbăm tiparele vieții cotidiene. Pentru că zi după zi, alegere după alegere, ne construim viața. Acum putem ieși din cercul vicios al așteptărilor și presiunilor pe care le punem pe noi înșine. Putem să ne îmbrățișăm inima, respirația, întreaga existență. Să ne cerem iertare pentru cât de duri am fost învățați să fim cu noi. Să lăsăm o iubire mai mare decât cea cunoscută vreodată pe acest pământ care să ne panseze toate rănile, în spațiul de compasiune profundă față de noi înșine dar si de semenii nostri.

Ce spuneti, merita sa incercam? Numai asa vom afla cu adevarat cine suntem…

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)

imbratisare 1024×682 Ne obosesc vorbele n plus, ura și deconectarea de la sine

Categorie articol [ Guest Post, Social ]
Tagged with: [ , , , ]
Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   

11 comentarii la “Ne obosesc vorbele-n plus, ura și deconectarea de la sine”

  • ... a scris la 13 februarie 2020, 15:50   [#1]

    Mă surprinzi cu fiecare propoziție scrisă, prietene Marc. Mă pui pe gânduri, adică…

    Prea multă iubire de sine se numește egoism și tocmai asta e „boala” de care suferă societatea în care trăim. Prea mulți (inclusiv eu) își „iubesc” sinele mai mult decât ar trebui. Toți (iarăși generalizez) credem că suntem perfecți și că vina eșecului aparține celorlalți.

    În fiecare dimineață când mă uit în oglindă (asta e, trebuie să-mi „aranjez” părul albit de la tâmple) mă întreb cine naiba e bătrânelul pe care îl piaptăn. Nu-mi place deloc ce îmi arată oglinda, dar mă consolez cu gândul că viața e trecătoare…

    În fiecare seară când pun capul pe pernă (uneori îl pun fără să știu că-l am!) mă întreb dacă am făcut ce trebuia să fac și de fiecare dată nu sunt mulțumit de răspuns. Se putea și mai bine…

  • ... a scris la 13 februarie 2020, 23:41   [#2]

    @Francisc, ăi de ne conduc pun seara capul pe pernă făr’ să se-ntrebe nimic. Dorm toți liiiiiiiin |-) , ca-n reclama cu FNI-ul (iar am pomenit-o :)) )

  • marc
    ... a scris la 14 februarie 2020, 8:23   [#3]

    Sincer, regret ca te pun pe ganduri, dar asta-i situatia. Ca sa nu te mai gandesti prea mult iti mai spun ca problema (subiectul) abordat, e vazut si gandit mai profund. Mai din suflet, ci nu asa, ba ca-i esti individualist sau prea altruist! Ori ca-i PNL, USR sau PSD! Si apoi, fiecare cum gandeste, cum le intelege si cum le apreciaza. Sa stii, dragul meu, Francisc, ca aceasta pozitie de “Gica contra”n-aduce nimic bun. Nimeni, cred, ca nu pretinde sa fie laudat, dar nici “admonestat”pentrun un punct sau virgula, ori ca… cel care citeste nu prea le intelege! Nu, nu fac trimitere la tine, dar ma refer asa, la modul general. Ma intelegi, cred!

  • ... a scris la 15 februarie 2020, 18:27   [#4]

    Am întors situația pe toate fețele și tot nu am priceput de ce ai regreta că mă pui pe gânduri, Marc. Dacă după atâția ani, în care ne citim unul altuia comentariile pe acest blog, m-ai perceput ca pe un „Gică contra” atunci e foarte plauzibil că așa sunt. 30 de ani de „democrație originală” îmi sunt de-ajuns până în gât…

    În afară de bere, să știi că am pus și suflet în comentariile postate. Te-am „tras de urechi” de foarte multe ori pentru câte un punct sau o virgulă pusă unde nu-i era locul, da’ oare nu ăsta e rostul dialogului? De ce să mai stăm de vorbă dacă fiecare dintre noi e convins că deține cheia adevărului?

    „Contextul politic” în care mi-am risipit trei decenii din viață (și cred că nu sunt singurul!) demonstrează că altruismul e incompatibil cu funcțiile de conducere. Cu cât ajung mai sus niște ageamii, cu-atât se cred mai valoroși…

    Eu mă las păgubaș și îmi văd de berea mea. Individualist, adică…

  • marc
    ... a scris la 15 februarie 2020, 19:42   [#5]

    De ce sa te lasi păgubaș, Francisc?!Cele scrise de mine n-au avut nici pe departe intentia de a te supăra.Dimpotriva.Trebuie doar sa înțelegi ca fiecare are stilul si felul lui de a scrie si de a aborda o problemă,în funcție de temperament si structura psihică.Tu esti mai franc,mai direct si mai vulcanic.Eu nu pot sa fiu asa,chiar dacă aș vrea.Dar dincolo de toate acestea ,suntem OAMENI.Prieteni virtuali…

  • ... a scris la 16 februarie 2020, 0:32   [#6]

    E cam târziu s-o spun, Marc, dar nu am încotro: „franchețea” și temperamentul meu vulcanic sunt „generate” de niște biete beri. Am tot încercat să-mi astâmpăr setea de adevăr cu apa chioară pe care mi-au turnat-o pe gât mai marii zilei și nu am reușit…

    Constat (la fel de târziu) că nici spumele berii nu sunt de ajuns să stingă „focul” ce îmi pârjolește trăirea. În nicio clipă a existenței mele nu am uitat că sunt OM, da’ când mă uit în jur parcă-mi vine să-mi reneg specia.

  • marc
    ... a scris la 16 februarie 2020, 8:08   [#7]

    Sa n-o faci!A fi OM e lucru mare.Acum?Doar o intemplare!…

  • ... a scris la 16 februarie 2020, 10:29   [#8]

    Habar n-am cât e de mare
    Treaba să fii OM…
    Oare e o întâmplare
    Datul jos din pom?

  • marc
    ... a scris la 16 februarie 2020, 11:35   [#9]

    Nu,nu-i intanmplare.E un lucru mare..
    M

  • ... a scris la 16 februarie 2020, 12:42   [#10]

    Unii, coborâți din cracă,
    Au gândit că-s „mari și tari”
    Și au hotărât să facă
    Din căcaturi „speciali”.

    Iară noi, cu mic cu mare,
    Tot alegem „specialii”…
    Nu ne pasă, nu ne doare
    Viitorul plin de carii

    Ce sapă la temelia
    Zilei care va să vină…
    Trăiască „democrația”
    Că noi n-avem nicio vină!

  • marc
    ... a scris la 17 februarie 2020, 17:03   [#11]

    Se pare ca,din cauze stiute,iarasi somam!….

Adaugă un comentariu

:) :( :d :"> :(( :dancing: :x 8-| /:) :o :-? :-" :-w ;) [-( :peace: arata toate iconitele »

Anti-Spam: Ce culoare are iarba?