Ne amintim degeaba…
Uitare…
„Revoluția” din 1989 nu mai e de multă vreme un subiect de actualitate. A murit odată cu naivii împușcați atunci de „oamenii de bine” ai patriei…
După 33 de ani e altă treabă, dom’le! S-a schimbat rânduiala, nu mai e ca altădată. Nu mai ești forțat să stai pe întuneric, stingi becul de bunăvoie. Nu te pune nimeni să dârdâi de frig sau de frică, ești „liber” să alegi. Dacă ai de unde, desigur!
Suntem „liberi”, în sfârșit! Ce facem cu „libertatea”? Păi mergem la picnic și rostogolim mititeii pe grătar. „Băgăm” și niște manele ca să ne simțim bine. Mai contează cine ne „dă” când e „democrație”?
La ce ne trebuie autostrăzi, școli sau spitale când avem o clasă politică de toată lauda? Noi votăm și ei ne „dă”, cică așa trebuie…
Stați liniștiți la locurile voastre, tovarăși! Viitorul ne așteaptă cu răbdare…
P.S.: Nu uitați să aplaudați.
Autor: Francisc întâiul, 23.12.2022 – (Guest Post)
Un comentariu la “Ne amintim degeaba…”
Ca să știm care e treaba, hai să ne-amintim degeaba…
Câteva rime la început de an…
După 33 de ani
Niște unii s-au gândit
(după ce ne-au ciuruit!)
Că nu strică-n vistierie
Niște bani de împărțit,
Că de-aia sunt ei „baștani”.
Una ție, două mie
C-așa-i în „democrație”:
Când îmi vine să mă piș
Scot „baluba” în tufiș
Și din piept, plin de mândrie,
Pun impozit pe bacșiș.
Șpaga nu-i de condamnat
Și nici de impozitat
Fiindcă „oamenii de stat”
(pe care i-am tot votat!)
Se pricep la împărțeală
Când împart o vorbă goală…
În loc de concluzie
Scriu încă-o iluzie:
Dacă vrem să meargă treaba
Să nu ne-amăgim degeaba,
Căci tovarășii suspuși
Văd în noi niște supuși…