N-avem timp, asta e…
Timpul…
Motto: trăim cu toții într-o societate grăbită ce n-are niciodată timp. Unde ne grăbim, oare?
Ne dăm unul altuia în cap (și la propriu și la figurat) alergând ca nebunii spre un finish cunoscut de toți. În graba noastră uităm că viața fiecăruia dintre noi e comparabilă cu un grăunte de nisip de pe plajele Californiei sau din deșertul Sahara.
Am făcut din muncă un scop în loc să o considerăm un mijloc de existență. Până la urmă, la ce naiba trăim dacă nu „avem timp” să ne iubim unii pe alții? Ce câștigăm dacă ne lăsăm copiii în grija bunicilor și mergem la cules de căpșune în Spania?
Viața noastră se scurge ca nisipul din clepsidră. Timpul e o noțiune abstractă. Toți credem că suntem stăpânii adevărului absolut, dar nimeni dintre noi nu e în stare să-l definească. Suntem conduși de niște păcălici ce zic că rostesc adevărul și mulți dintre noi chiar cred în vorbele lor.
Dar nu despre conducătorii mincinoși mi-am dorit să scriu, ci despre trăire. Cum putem trăi, dragii mei români, știind că viața (scurtă, cum e) ne e furată de niște impostori? Cum putem accepta domnia fariseilor?
„Timpul nu mai are răbdare”, scria cineva cândva. N-avem noi zile câtă răbdare are timpul…
P.S.: Rândurile de mai sus mi-au fost „inspirate” de un comentariu al lui Dan și de vreo două „perechi” de bere Timișoreană.
Autor: Francisc Bouda – (Guest Post)
3 comentarii la “N-avem timp, asta e…”
Nu cumva să comentați, prieteni. Rândurile de mai sus au fost scrise de un bețivan nemulțumit de situația României, aflat în afara timpului (sau timpurilor) în care se află țara. Dragnea e personajul potrivit (făt-frumosul din poveste) pentru a scoate România din căcatul în care se îneacă…
Mostră de ziarism…
Citesc pe un site mai puțin cunoscut (Reper 24h se numește) un titlu:
„Apă potabilă la robinetele gospodăriilor din Gîrnic! Proiectul a fost semnat de primarul Nicolae Tismănariu!”
Din cele patru alineate ale articolului aflu că semnarea contractului de către onoratul primar e o imensă reușită. E al cincilea contract de finanțare semnat.
Recitesc articolul în timp ce mai beau o bere și mă întreb: ce fel de apă ar trebui să curgă prin gura robinetelor, dacă nu una „potabilă”?
Nu mai scriu, că iarăși am ajuns în starea mea naturală …
Erată: a se citi onorabilul în loc de onoratul și a se pune ghilimele…