Muntele îţi este prieten, dar cine nu-l respectă… o păţeşte!
Recent, la Lacul Roşu, intr-un din zilele geroase, un cunoscut alpinist, si-a gasit sfarsitul, printr-o cădere mortala, într-o prăpastie de 100 de metri! Acolo, în Parcul Cheile Bicazului – Hăşmaş, Radu Tudorachi, a comis din totala neatentie o greşeală fatală. El venise din Iasi la Lacul Roşu, împreună cu doi amici, pentru a face escaladă pe Suhardul Mic. Tragicul eveniment a fost, se pare, un accident provocat de nesocotirea regulilor nescrise ale muntelui.
Sfârşit tragic pentru un alpinist ca R. M. Tudorachi, în vârstă de 53 de ani, unul dintre primii membri ai Alpin Club Repedea! Cei care-l cunosc spun despre ieşean că era un alpinist extrem de experimentat şi venea foarte des în Parcul Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş, pentru a face ascensiuni. Ultima dintre ele avea să-i fie însă fatală, pentru că victima şi cei care-l însoţeau nu au respectat legile nescrise ale muntelui.
Cei trei ieşeni au ales să-şi petreacă noaptea la cort, pe munte, dar au campat într-o zonă interzisă, lucru ce a dus la producerea tragediei. Sâmbătă seara, 13 februarie 2021, după lăsarea întunericului, Salvamont Gheorgheni primea un apel de urgenţă, fiind solicitat să intervină pentru căutarea alpinistului, care fusese dat dispărut în zona Suhardului Mic, de către cei doi prieteni care-l însoţeau.
„Au apărut şi alte dificultăţi din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile şi terenului extrem de periculos. Din păcate, în ziua următoare, duminică, a fost găsit cadavrul victimei, care a alunecat pe o vale abruptă, peste stânci, într-un loc greu accesibil.“, a comunicat Salvamont Gheorgheni. Salvatorii montani au mai precizat că la fel de grea a fost şi misiunea de coborâre a cadavrului de pe munte, care a fost predat serviciului de medicină legală, pentru efectuarea necropsiei. Cei care au avut misiunea de recuperare a victimei aveau să constate că cei trei şi-au instalat cortul într-o zonă greu accesibilă, iar la un moment dat Radu Tudorachi a ieşit afară, fără să le spună colegilor unde pleacă. Văzând că nu se mai întoarce şi bănuind că ceva nu este în regulă au sunat la 112. După ce salvamontiştii şi jandarmii montani l-au descoperit fără suflare, avea să se constate că alpinistul se îndepărtase circa 100 de metri de cort, lucru ce poate fi considerat ca o greşeală enormă, deoarece se afla într-o zonă nemarcată, extrem de periculoasă, deasupra prăpastiei.
„Noi tot atragem atenţia turiştilor să nu se abată de la traseele semnalizate şi să nu campeze în locuri nepermise, că se pot întâmpla tragedii. Misiunea de recuperare a durat toată noaptea şi a doua zi“, a declarat pentru presa Hegyi Barna, directorul Parcului Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş, areal situat în judeţele Neamţ şi Harghita.
Acest accident tragic este al doilea care se petrece în acest an în zona masivului Ceahlău. Pe 19 ianuarie, tot un ieşean de 74 de ani, a plecat pe munte, urcând spre cabana Dochia în una dintre cele mai friguroase zile, iar la un moment dat i s-a făcut rău, cel mai probabil din cauza unor afecţiuni cardiace. Nu se ştie din ce motiv nu a apelat numărul unic de urgenţă 112, deşi avea telefon, dar a avut o şansă nesperată. A fost descoperit aproape îngheţat de un grup de turişti şi transportat la cabana de pe platoul Ceahlăului. Peste noapte i s-a făcut iarăşi rău şi a fost solicitată intervenţia Salvamont Neamţ. Când mai era circa jumătate de oră până în staţiunea Durău, acolo unde îl aştepta un echipaj de la Serviciul de Ambulanţă, bătrânul a intrat în stop cardio-respirator şi nu a răspuns manevrelor de resuscitare.
Asadar, cu muntele nu-i de joaca, mai cu seama acum, iarna. Cine nu respecta indicatiile specialistilor, plateste. Cu propria-i viata!…
Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)
27 comentarii la “Muntele îţi este prieten, dar cine nu-l respectă… o păţeşte!”
Dialogul e esența, prieteni. Nu zic, ferească-mă ăl de sus, că niște rânduri scrise cu mult talent despre munții patriei dăunează. Spun doar că nu e momentul să descriem în cuvinte meșteșugite averile patriei, după ce le-am vândut pe nimic…
Marc îi tot dă înainte cu „prietenia” muntelui și bănuiesc că are dreptate. Dacă nu își respecți prietenia, ce mai cauți pe munte?
E clar că vorbesc pe nas…
Nu-i de șagă „prietenia”
Cu un munte de zăpadă,
Nici nu ține șmecheria
Să te iei cu el în sfadă…
Strigăt…
O viață tot strig
O vorbă măruntă
Ce nu o ascultă
Băieți de nimic:
Dar feriți-vă de treaba
Pentru care stați degeaba…
Hai să-întreb una măruntă: de ce brișca mamii ei de treabă niște „deștepți” precum Marc, Dan ș Francisc (ăla primul!) nu reușesc să găsească direcția? Dăm mereu cu oiștea în gard, de parcă ne e sortit să o facem…
Bătrânul Marc își vede de amintirile lui, Dan e ocupat cu aparatele de făcut pită și Francisc Întâiul se chinuie să tot spună ce rămâne de spus, adică vorbe…
Dincolo de toate astea rămâne democrația șchioapă în care trăim cu toții. „Poporul” a ales și e suveran. Cum să te împotrivești majorități?
P.S.: Se vede treaba că berea e stăpână, cel puțin în după-amiaza asta pe acest blog… Ce ziceți, dați o bere dacă nu-i așa?
Între timp, FCSB
A învins Chindia
Cu doar unul, asta e,
Trăiască România!
Mâine uităm de necaz:
Vedem CFR cu gaz
Și-apoi Dinamo cu Astra…
Ce faină e liga asta!
Io zic că ăștia cu gazu’
Le schimbă un pic macazu’
Ceferiștilor ce speră
Să se-înalțe-n atmosferă…
Dacă tot nu spun nimic
Ce să zic (sau cum să zic?):
Se găsi Francisc, deșteptul,
Să își dea cu stângu-n dreptul…
Nu v-ar fi cu supărare
Dacă mă duc la culcare;
Am băut destule beri
Ca să fac din astăzi ieri!
Batranul Marc,cum spui tu,isi vede intr-adevar de amintirile lui,nu pentru ca o fi,probabil,in mintea copiilor(cat n-as da sa fie asa!)ci pentru ca inca le mai are vii.Pe cine nu-i intereseaza sau nu-i priveste,sa nu le citeasca!Asa cum fac eu vis a vis de fixatia ta cu eternele alegeri,dar si cu asazisa poltica in care acum mai tot romanul e mare …analist!In rest,ce sa mai fac?Ma mai uit la fotbalul actual(un adevarat joc de pe toloaca,precum ala de aseara ,FCSB-Chindia),te citesc pe tine cand scrii frumos si bine,pe Dan care-i un om deosebit de obiectiv si manierat, dupa care,na,…. recitesc amintirile!Pe unele,dintr-un noian,le mai si scriu pe blog!Dintr-o decenta nativa(vezi,ma autolaud!),restul preocupariolor cotidiene il consider si-l voi considera de stricta intimitate….
Copiii spun lucruri trăsnite și de cele mai multe ori au dreptate, bătrâne Marc. Nici nu-ți imaginezi cât de mult mi-aș dori să fiu din nou copil, dar asta nu se poate…
Despre ce să discutăm (în afară de amintiri, politică și fotbal) într-o lume în care mârlănia a sugrumat decența? Nu te oblig să-mi citești aiurelile, dar mă bucur nespus de mult că o faci. Legat de alegeri, da, chiar am o idee fixă: trăim așa cum alegem!
Auzindu-l zilele trecute pe domnul Cîțu (premierul) spunând că „obiectivul meu nu este de a elimina ceva [...]. Dorim să facem această legătură între performanțe și venituri” era cât pe ce să mă enervez tare de tot, dar mi-am potolit mânia cu o pixlă Timișoreană.
Cum adică să nu ai ca obiectiv eliminarea a ceva ce doare rău de tot? A! Îi doare doar pe cetățenii de rând, că celor în cauză le place…
Păi cum să nu-i placă referentului din primărie un spor de 15% (de antenă, cică!) sau primarului unul de 25% pentru proiecte finanțate din fonduri europene? Nu-i așa că primarele merită din plin acest spor, că treaba lui în primărie nu e să facă treabă ci să „atragă” bani europeni?
Dacă tot m-am luat cu vorba, propun un spor de rușine sută la sută pe care să-l încaseze „băieții deștepți” în toată cariera:
SĂ VĂ FIE RUȘINE!
Vezi, Marc? Fac ce fac și tot pe politică o dau…
Marc, îți dau un sfat (te rog să nu te superi): când mai comentezi pe-aici (sper să o faci de cât mai multe ori) „bagă” un spațiu (tasta aia lungă din josul tastaturii, na că iarăși sunt ironic!) după fiecare virgulă, punct sau semn de întrebare/exclamare.
Duminică faină să ai!
Cum sa ma supar,Francisc?!Stiam si eu de aceasta ,,tasta lunga,, dar nu i-am dat atentie.Totusi iti multumsc pt buna ta intentie!
Mulțumesc pentru mulțumiri și pentru nesupărare, Marc. Între timp am ras vreo două și m-a pocnit din nou „talentul”. Ia de-aici urmare:
Naiba știe cum se face
Că când (!) pot dormi în pace
Tam-nisam încep să cred
Că sunt un „mare poet”.
Strigăt…
De-o viață tot strig, dar nimeni n-aude
Cuvintele mele atât de zălude…
Smintiții ca mine nu sunt auziți
Ci numai aceia cu „bine trăiți”!
Urlet…
De-aș fi lup, ce-aș mai urla,
De-aș fi leu -- aș rage,
De-aș fi câine aș lătra…
Sigur e doar vina mea
Că știu numa’ mieuna…
Mai destup una. Stai să vezi ce iese…
Rezultat
Zero peste tot, e clar:
Și în minte și-n pahar…
Recunosc, sunt un bărbat
Ce iarăși s-a îmbătat.
Enigmă
Încă nu știu ce să fac,
Că mai sunt pe masă două…
Să mă fac c-afară plouă
Sau să le fac pe plac?
Snoavă de-adormit nepoții…
Lumea e așa cum este
(Chiar dacă nu îmi convine)
Și rămâne de poveste
Treaba cu trăitul bine…
Întrebare
Măi române, măi vecine:
Când e vorba de trăit
Crezi cumva că trăiesc bine
Ăia care au muncit?
Încă o snoavă…
Nepoții au altă treabă…
Nu se lasă adormiți
Cu povești spuse în grabă
De bunicii fără dinți.
Două beri…
Se vede treaba că afară
E vreme ca în primăvară…
În loc să zic că e ploios
Le-am înghițit, că mi-s setos.
Rezolvare
Ce să mă fac până diseară
Când arde gazu’-n cefere?
Nu s-a-ntâmplat întâia oară:
Mă duc la birt ș asta e!
Când încep să pierd câte o literă printre taste e semn că trebuie să-mi pun capul pe pernă. Veți spune că ora nu e potrivită pentru somn, dar așa-s eu: dorm când am somn și beau bere când îmi place. Și-mi place oricând…
Insomnie sau beție?
Ce să vezi, nu prea am somn
Nici atunci când vreau să dorm…
Cică-i împuțită treaba
Că am tot votat degeaba.
Cacofonie din vremuri socialiste
Iar în a mea insomnie
Mi-aminti-i cacofonie:
Că când aud că cântă cucu’
Că cam așa m-apucă-un dor…
Să mai zică cineva
Că îmi pierd memoria
Că m-apuc să-mi fac seppuku
Când aud că cântă cucu’.
Una în grai de-al meu (nu-mi aparține)
Bace-arângu’, sara-și lasă
Prăste capece gâitanu’:
Unge-s toamnele ge-acasă?
Or plecat cu aizămbanu…
Naiba șcie cum să face:
Când beu o bere, cumince
M-aduc amince dă toace
Rimele puse-n cuvince.
Azi mi-am amintit niște rime citite în adolescență. Din păcate nu știu cui îi aparțin. Bănuiesc că „proprietarul” e Victor Vlad Delamarina…
N-am ugit prea mult p-afară
Și p-un space ge văcuță
Cu plăvaisu’ roșu-vânăt
Am scris iuce la drăguță:
Draga me, îț dau ge știre
Că pe-aci îi gata vara
Șî gimneață pră pișoare
Mi-s năpoi în Cimișoara
CFR a stins gazul de la Mediaș. Mă așteptam să fie invers… În fine…
Feroviarii clujeni au față de campioni…
Ca să fie toate la locul lor e musai să ascultați o poezie în grai bănățean spusă de un român născut la Buchin, localitate din Caraș-Severin…
Graiul bănățean e greu de transcris. Sorin Olaru îl vorbește mai bine decât pot scrie eu. Ascultați-l dacă aveți destulă răbdare, că merită…
Ce ne-am face noi fara tine,draga Francisc?!Prolificitatea ta ma impresioneaza placut si-mi aminteste(of,iar despre …amintiri!)de anii cand eram in plina activitate…