Mort pentru interesul național … al lui Gabriel Oprea
Mort pentru interesul național
Nu este prima dată când o spun: pe zi ce trece, îmi este tot mai silă de țara asta. Îmi este tot mai silă de ce se petrece aici, în mod special de ce se întâmplă în politica românească, cu permisiunea și în multe dintre cazuri, chiar cu suportul cetățenilor acestei țări, cetățeni care i-au trimis în parlament pe dobitocii care populează în mare parte o instituție ce ar trebui să garanteze drepturile cetățenilor, protecția cetățenilor acestei țări, o instituție care ar trebui să fie în slujba cetățenilor acestei țări. Din păcate, este exact invers … iar toate acestea, se întâmplă datorită faptului că, multe milioane de români, i-au votat și i-au trimis în parlament. Mi-ar place să mă pot întâlni cu fiecare dintre cei care i-au votat în alegeri pe Gabriel Oprea, Victor Ponta și pe mulți alții asemenea lor … și să-i întreb: “îți place ce-ai trimis în parlament?”
Bănuiesc că, tot norodul a auzit de polițistul mort, căzut într-o groapă din asfalt cu tot cu motocicletă, în timp ce îl escorta pe Gabriel Oprea care se deplasa prin București, “în interes național”. E o poveste care pur și simplu îmi provoacă greață pentru tot ce înseamnă clasă politică din România. Dacă nici după 3 zile de la incident, Gabriel Oprea tace ca porcu-n cucurz și n-a catadicsit să dea măcar o declarație!
De ce? Pentru că, acum își construiește “declarația”! Pentru că, încearcă să le pună toate cap la cap și să scornească o poveste cu care să poată prosti întreg poporul legat de “misiunea oficială” în care era și în care polițistul și-a pierdut viața.
Cum bine zice, Cristian Tudor Popescu: mort pentru … “interesul național”.
Iar individul ăsta de mai jos, cică e liderul de sindicat al polițiștilor! Wtf???
Cât despre fostul bodyguard al lui Miron Cozma, ajuns astăzi viceprim-ministru și ministru al Afacerilor Interne …
Și Victor Ponta …
4 comentarii la “Mort pentru interesul național … al lui Gabriel Oprea”
În 1992, Gabriel Oprea era ofiţer de justiţie militară. În noiembrie 1992, este înfiinţată firma Romline Trading SA, cu acţionarii Oprea Gabriel, Julian Rosengren, Cristian Drulea şi Mircea Vieroşanu. C-aşa era pe atunci, procurorii militari puteau face afaceri şi în văzul lumii, nu doar pe-ascuns. Un an mai târziu, în societate sunt cooptate Sanda Oprea, Simona Vieroşanu şi Adriana Batin, iar Cristian Drulea se retrage. Afacerile merg bine şi viitorul firmei pare luminos. La încă un an distanţă, unul dintre asociaţi, Julian Rosengren, începe să aibă probleme cu Justiţia, suferă un proces sumar, după care este condamnat şi expulzat din România. Imediat, din societate se retrag soţii Vieroşanu, iar Gabriel Oprea devine singurul şef, dar şi administrator al biznisului. Normal, nu-şi pierde prea mult timpul cu administratul şi vinde bunurile companiei, imobile şi active mobile, unei bănci prietene, Bancpost. Societatea comercială, rămasă fără patrimoniu şi fără un număr suficient de acţionari pentru a-şi continua activitatea, are soarta pecetluită, iar Gabriel Oprea cere dizolvarea, act consfinţit în decembrie 1995. Cu buzunarele pline, Oprea se întoarce la haina militară, iar Julian Rosengren, expulzat din România, se întreabă şi azi ce s-a întâmplat cu firma, dar mai ales cu bunurile ei.
Avere de milionar din leafă de bugetar
În urmă cu 29 de ani, Gabriel Oprea absolvea cu succes şcoala de ofiţeri activi de la Sibiu. De atunci şi până acum a reuşit, pe lângă gradele militare, să adune în CV demnităţi precum cea de director de institute, prefect, secretar de stat, ministru delegat, ministru cu portofoliu, dar şi mai multe mandate de parlamentar, toate activităţi remunerate de la bugetul de stat. Şi tot din leafa de bugetar, în toţi aceşti ani, Gabriel Oprea a reuşit să adune o avere demnă de un biznişmenar al tranziţiei. Trei terenuri intravilane, şase immobile, două maşini, jumatate de milion de euro în conturile din bănci, vreo 50.000 împrumutaţi, plus bijuterii şi obiecte de artă în valoare de 60.000 de euro împlinesc averea unui bugetar de success. Un bugetar care mai bine de doi ani a încasat bani de la Parlament pentru a-şi plăti chiria în Bucureşti, deşi locuia în propria casă, din Bucureşti. (Un fragment dintr-un material din 2010. Intre timp, averea lui Oprea este considerabil mai mare, probabil.)
Așa-i „specia” asta bugetivoră din care face parte Oprea, domnule Căruntu. A reușit să ajungă în vârful „lanțului trofic” călcând pe cadavrele speranțelor noastre în aplauzele majorității. După ce s-a îmbuibat un sfert de secol din bugetul patriei, mai și vine să ne spună de „interesul national”!
Și stați să vedeți la anul: încă mai sunt destui naivi ce vor pune ștampila (cu profundă mândrie patriotică) în dreptul UNPR (sau PUNR, că tare le-ncurc)!
De la stânga la dreapta scena politică a României ultimilor 25 de ani e plină de impostori. Se calcă unii pe alții în picioare, prostindu-i pe „spectatori”, doar ca să ajungă dirijorii orchestrei de „tromboane” și (în „gălăgia” cu pretenții de interes national) să ne fure încă o dată căciula…
De fapt, ne-o furăm singuri votându-i!…
Gabriel Oprea venea cu coloana oficială de la un restaurant din Băneasa.