Moment de bilanț în fotbalul românesc
Un mai vechi și priceput om de fotbal, dar și cunoscut gazetar, scria mai deunăzi că, noi, românii “Suntem în fața unui frapant caz de impotență fotbalistică“! Același individ, fin cunoscător al fenomenului, ne sfătuia prietenește: “… gata cu eternele calcule, de ajuns cu pamfletele, gata cu blestemele și cu văicărelile“, să fim bărbați și să recunoaștem adevărul, adevărat: starea jalnică în care se află, de multă vreme, fotbalul din țara noastră.
La rându-mi vă sfătuiesc și eu, să fiți (fim) realiști și să nu vă (ne) îmbătați(ăm) cu… apă chioară, argumentând că nu-i tocmai așa, de moment ce, iată dle, am învins recent Kazahstanul și-am făcut 1-1 cu Danemarca! Da, așa-i! Două echipe nu tocmai din vârful ierarhiei, nici măcar europene, dar jocul prestat, calitatea lui, conjunctura și prestația individuală cât, mai ales, cea colectivă a jucătorilor etc, etc, cum au fost?!
Multă vreme am tot dat vina pe Daum, în capul și, eventual, nepriceperea lui, se spărgeau mai toate cele (că-i prea bătrân, că nu-i român, că-i înafara fenomenului fotbalistic din România, etc), menajându-i în schimb pe jucători! Adică taman pe cei care aveau și au rolul principal! Recunosc, unii dintre ei, au dat, acolo, pe teren, tot ce au putut. Dar, au dovedit-o, chiar și-ultimele două jocuri, atâta pot!
Acuzam deasemenea, și nu odată, lipsa de talent a multor fotbaliști. Ba că nu-s nici pe departe ca cei din atât de lăudata “Generație de Aur” (dar, totuși, fără… nici-un aur!) că-s cam stângaci sau că-s leneși, etc, și că “ce să mai vorbim, d-le, suntem în pom!” dar nicicând nu vrem să recunoaștem că adevăratele talente nu cresc… în copac!
Și apoi cum să pretinzi o mult dorită calificare la o competiție de anvergură, de moment ce campionatul nostru (de la toate nivelele) arată la fel de jalnic, Federația de resort și, mai ales, conducerea acesteia, așijderea, iar baza materială, atât cât mai e, e… ca vai de capul ei! Învechită, degradată, prost gospodărită și insuficientă!
Jucătorii? Am mai spus și adaug: cei pe care-i mai avem ca lumea, se bulucesc (scuzați-mi expresia, dar așa-i!) pur și simplu să plece prin străinătate, chiar și cu statutul de eternă rezervă, dar… cu mulți bani (ăsta-i de fapt, unicul lor scop, nu adevăratul fotbal!), alții, cei mediocri, plafonații, se complac în… mediocritate, iar restul sunt (în foarte mare parte) străinii, în număr mare, dar puțini ca valoare!
Adăugați și modul de organizare și desfășurare a competițiilor, desființarea sau, mai nou, intrarea în… insolvență a multor echipe (unele cu tradiție în acest îndrăgit sport) și veți avea imaginea perfectă a situației deplorabile în care se complace, de ani mulți, fotbalul autohton! Ce-o să mai fie, vom trăi și vom vedea!
Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)
P.S. – Chiar dacă fotbalul de la noi, duce lipsă de jucători de valoare, îl are în schimb, pe dl Dragnea,… primul “jucător” al țării! Nu-i deajuns?!… Având PSD-ul în frunte, precis, vom avea și… victorii multe!
Un comentariu la “Moment de bilanț în fotbalul românesc”
Recunosc sincer că nu știu să mă-mbăt cu apă chioară, Marc. Fotbalul românesc e exact la fel ca vremurile pe care am ajuns să le trăim. De ce ne-am bate capul că „sportul rege” a ajuns cenușăreasă când nimic nu mai merge așa cum ar trebui (uite că iar mă cred deștept)?
Am avut răbdarea să urmăresc meciul dintre ieșeni și craioveni (cu berea pe masă, evident) și acum privesc la „duelul” dintre catalani și madrileni.
Fotbalul e doar un joc în care unii câștigă și ceilalți pierd. La fel ca-n viață. Deosebirea e că-n fotbal câștigă de cele mai multe ori cei pricepuți, în timp ce în viață câștigătorii sunt cei cu coate ascuțite și limbă abțibild.