Medici cu inima… de piatră!

Despre starea mai mult decât precară în care continuă să se afle sistemul medico-sanitar din România (precum și cei care-l deservesc) am mai scris. Și nu o dată!
În contextul acesta, acum mă voi referi la un caz particular. Un caz pe care-l consider ieșit din comun nu numai sub aspect moral, ci și etico-profesional.

“Eroii” principali: doi medici, soț și soție, a căror identitate nu am s-o divulg, din motive lesne de înțeles!
EA (așa o voi numi), d-na doctor-pediatru. EL, Dl doctor “specialist în boli de inimă” (cum îi place să i se spună!) ambii profesând (un fel a spune…) la o Policlinică de notorietate din sect.1 al Capitalei.
Ceea ce-i caracterizează în afara unei goane nebune după bani (cât mai mulți bani, indiferent pe ce cale-i obțin) este faptul că în corpul acestor așa-ziși slujitori ai lui Hipocrate, nu pulsează o inimă normală, ci una de piatră!
Nimic exagerat. Dimpotrivă! Căci este greu de crezut, pentru orice om normal, că pe lumea aceasta mai există asemenea (greu de numit) oameni, cu un unic și principal scop: decimarea (dar cât mai rapidă) a propriilor părinți!! Moartea acestora!? Incredibil, nu? Dar, din păcate, adevărat!

Aici, cu permisiunea Dumneavoastră, se cuvine o divagație. EA, a avut o copilărie de vis. Nimic nu-i lipsea. A fost iubită, ba chiar răsfățată de ambii părinți, de bunici, de toți cei apropiați! După absolvirea, cu brio, a liceului (unde mama-i era și profesoară) a beneficiat de toate condițiile pentru o reușită sigură, din primul foc, cum se mai spune, la Medicină. Firește, toate acestea prin eforturile și sacrificiile (morale și materiale) ale părinților care, cum am mai spus, au iubit-o ca pe ochii din cap! Mai mult, una dintre bunici, care locuia în Capitală, i-a cedat timp de 6 ani propriul apartament cu tot ce era necesar.
După terminarea facultății, printr-o conjunctură favorabilă, a rămas în București. S-a căsătorit cu un fost coleg, a divorțat și … la găsit pe EL, pe dl.doctor, specialistul în … inimi!
Un fel de Don Juan, căsătorit, divorțat și ahtiat nevoie mare, după bani. Cuplați, cei doi au început ofensiva! D-na doctor, complet schimbată în atitudinea ei față de cei ce i-au dat viață, uitând și negând absolut tot din trecut! Le găsea mereu fel de fel de chichițe, le făcea observații peste observații, iar față de cei care nu știau nimic din anii din urmă, se autovictimiza câștigându-le astfel încrederea și, firesc, avantajele de pe urma lor! Părinții, ajunși la vârsta senectuții, cu inerente suferințe fizice și mai ales psihice, o făceau – zicea – de râs! O incomodau, deși ei locuiau la o distanță apreciabilă de București, undeva prin Nord-Estul țării.

Revenind la subiect, poate că, firesc, vă veți întreba: ce voiau de la bătrâni?
Bani și iarăși bani, casa în care locuiau părinții, autoturismul (o Dacie 1300 de prin anii “70, pe care EL intenționa s-o comercializeze, imediat, chiar dacă mai avea în dotare alte două autoturisme) și, dacă se poate, dispariția de pe pământ a acestora. A propriilor părinți!
Între timp, mama EI se îmbolnăvește și este operată la un spital din Capitală. La externare, “copiii” nu o mai aduc acasă (mirosea a provincială!) ci o expediază direct la gară, la un tren de noapte, fără nici măcar să-i aducă un pahar cu apă! Cum a ajuns la destinație, e lesne de-nțeles…

Nu după mult timp, ca să urgenteze planurile, le-au propus “dragilor părinți” să lase casa de acolo, din provincie, și să se mute în București. În acest sens, promițându-le că le va oferi șederea (într-o garsonieră) pentru ca mama, în urma unei dificile operații, să se poată recupera măcar fizic.
Ce a urmat? Un adevărat coșmar! Timp de aproape 5 ani, bătrânii, ignorați sub toate aspectele, au trăit zile grele! Slugăreală ca la carte, observații, amenințări și presiuni (mascate și mocnite) pentru vânzarea cât mai urgentă a casei din provincie.

Văzând că treburile trenează, EA, doamna doctor, a încercat să-și despartă părinții (după aproape 50 de ani de conviețuire), sub pretextul că “tata-i rău și nici nu vreau să-l mai văd“!!
Firesc, dorința ei nu s-a înfăptuit.
Enervați la culme, domnii doctori i-au somat atunci să părăsească de urgență garsoniera! Și nu numai atât. Să le plătească toate datoriile lor, să le achite chirie, plus polița de asigurare!
Acest calvar nu s-a lăsat fără urmări. Bătrâna mamă, internată de urgență, a suferit în două luni 4 operații(!!) fiind la un pas de moarte.
Fiica? A rămas indiferentă, inimă de piatră!
“Nu am ce-i face!” – iată răspunsul cinic al medicului din ea, vis a vis de suferințele teribile (fizice și morale) prin care trecea MAMA! În fine…

La scurt timp de la externare, vlăguiți și suferinzi, părinții s-au retras. Cu pierderi enorme, materiale dar și morale. Cu sănătatea tot mai ruinată, cei doi poartă acum pe mai departe amarnica dezamăgire pe care orice om, orice părinte și-o imaginează. Fiica lor nu-i mai socotește membri ai familiei, căci pentru ea… sângele apă s-a făcut!

Pentru domnii doctori, părinții, de foarte mult timp, nu mai există! Există însă un Dumnezeu!

P.S. Am fost rugat insistent de către nefericiții părinți, să nu le divulgăm identitatea… Ne-au rugat cu multă căldură, din toată inima lor care încă mai pulsează. Nefiind… de piatră!

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)