Mărțișorul

Iată că suntem în luna Martie! A început (calendaristic) primăvara!
An de an, de 1 Martie, ne recăpătăm speranța, optimismul, credința de mai bine și sporul în toate! Martie, marchează sezonul în care oamenii încep să caute primul ghiocel, prima floare ce semnifică sosirea primăverii cu adevărat. De acum frigul începe să se împletească frățește cu razele soarelui, întunericul cu lumina și, după o iarnă grea cu omăt mare, învinge viața, primăvara, soarele. Este un triumf al reînvierii și regenerării, invocat prin Mărțișorul pe care-l dăruim celor dragi, ca semn ce ne dorim să le aducă binele, fericirea și norocu-n viață! Cu toții am așteptat cu nerăbdare acest anotimp, cu toții știm că acum, de 1 Martie dăruim mărtișoare, dar, probabil, puțin dintre noi cunosc, într-un fel sau altul, povestea mărțișorului.
În fond, ce simbolizează acesta? De unde și de când a pornit obiceiul “purtatul mărțișorului”?
Pe scurt vă pot spune că, de-a lungul anilor, semnificația mărțișorului a rămas aceeași: simbol al primăverii, al revenirii la viață.

Mărțișorul ne aduce optimism și credință. Doar forma acestuia s-a schimbat în timp. La început, mărțișorul era simbolizat printr-o monedă. Mai târziu, apărea sub forma unei pietre de râu, vopsită în alb și roșu și înșirate pe o ață. Acum, în zilele noastre, marginile frumos colorate, ceramica, simbolistica și chiar caricatura, plasicul și florile le-au luat locul.
Totul, sau aproape totul se face acum în serie. Nu mai există mărtișoare unicat. Totul a ineput să se… strice când au apărut acele cutiuțe cu mărtișoare. Unele, adevărate chiciuri! Mărțișoarele au invadat trotuarele (și nu numai!). Ce-i drept, afirmația rimează.
Dar dincolo de rimă, este și un adevăr, nu? Un adevăr care-ți spune bunăoară, că dacă în urmă cu cca 20-30 de ani, confecționerii de mărtișoare se întreceau în creativitate și ingeniozitate, acum, din păcate, disputa vizează doar latura pur comercială! Totul se face în serie și se vinde en-gros! Un singur lucru a mai rămas la fel: șnurul roșu/alb!

De-a lungul timpului, pe seama mărțișorului au apărut fel de fel de legende. S-au scris și poezii, epigrame și ghicitori, cântece și câte și mai câte! În vechime, de pildă, de 1 Martie, mărțișorul se dăruia înainte de răsăritul soarelui, copiilor și tinerilor. Șnurul de mărțișor răsucit, fie în alb și roșu, fie în negru și alb, reprezenta unitatea contrariilor: vară-iarnă, caldură-frig, fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric. El se purta legat la mână sau pus la piept, de la începutul lunii, adică de la 1 Martie până când se arătau semnele de biruință ale primăverii: cântatul cucului, înflorirea cireșului, sosirea berzelor și a rândunelelor. Atunci, mărțișorul se lega de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să aducă noroc! Tot ca o legendă, se spune că la români, noul an începea de la 1 Martie! Pe lângă faptul că debuta un nou ciclu al naturii, vremea mai caldă permitea reluarea… războaielor, de unde și numele de “Martios”, zeul războiului, considerat tatăl fraților Romulus și Remus!

Pe bună dreptate, probabil, vă întrebați: și totuși, când a apărut primul mărțișor?
O altă legendă ne spune că, umblând cu oile prin pădure și torcând lână din furcă, Baba Dochia a găsit o pară, i-a făcut o “bortă” și a legat-o cu un fir de ață. Asta se întâmpla într-o zi de 1 Martie. Exact de atunci s-a extins obiceiul!…

Așa stând lucrurile, mie nu-mi mai rămâne acum decât, să adaug la cele sus scrise, dintr-o documentare mult mai amplă (din arhivă și de pe internet), câteva imagini și poezii referitoare la subiectul abordat.
Și, mai mult decât firesc, urarea de bine și de sănătate în primăvara în care am intrat, cât și-n cele în care vor urma!…

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)