Marşul Diversităţii
CÂND NORMALITATEA-I CONSIDERATĂ … INTOLERANŢĂ!”.
A 12-a ediţie a “Marşului Diversităţii
Sâmbăta trecută (25 iunie a.c.), seara, la principala ediţie a ştirilor zilei, numeroase posturi de televiziune, cu arie naţională, prezentau, fie pe scurt, fie mai în detaliu, fel de fel de imagini de la “Marşul Diversităţii” din Capitală, ajuns la a XXII-a ediţie, manifestaţie la care, se preciza, au participat cca 2500 de persoane!?
S-a militat, zice-se, pentru drepturi egale, inclusiv dreptul la căsătorii civile. Adică între persoane de acelaşi sex!
Asemenea parade gay (în fond asta era), titrau, în zilele care au urmat şi unele ziare tipărite şi chiar online, au mai avut loc şi la Londra, la San Francisco, cât şi-n alte locuri, toate, cică, având o participare numeroasă! Simultan, cum am aflat din ziarul Adevărul, de Luni 27 iunie, la Bucureşti s-a derulat “Bucharest Pride”, ca efect al petiţiei semnate de peste 3 milioane de romani care, cum scrie ziarul amintit, cer modificarea Constituţiei în aşa fel încât căsătoria să fie definită ca o reuniune strict între un bărbat şi o femeie. Aşa cum este normal, spun eu (şi nu numai), de când lumea şi pământul. Aşa cum s-a întâmplat şi se întâmplă, asta în regnul animal, cât şi-n cel vegetal!
Dar în ciuda acestui adevăr, numeroşi alţi indivizi, au cu totul alte păreri şi practici total străine normalităţii! Unii, erijându-se în “luptători pentru egalitatea-n drepturi”, alţii asumadu-şi deja practicarea unor deviaţii strucurale şi de comportament. Din păcate se fac tot mai mult auzite şi părerile unor aşa zişi “apărători ai egalităţii în drepturi”!
În acest sens, iată (tot din ziarul Adevărul) ce spune deputatul Remus Cernea: “Tot mai mulţi oameni înţeleg că egalitatea în drepturi este un lucru firesc într-o democraţie, într-o societate deschisă“. Perfect adevărat, spun eu. Dar Dl. deputat n-a precizat despre ce egalitate-i vorba, exprimându-şi însă convingerea că “în ciuda petiţiei amintite, în societatea romanescă se simte o schimbare, în ceea ce priveşte discursul şi percepţia în raport cu minoritatea gay“. E părerea Dumnelui cât şi, probabil, altora. Pentru marea majoritate a oamenilor, cu convingeri şi practici normale, toate acestea sunt şi vor fi pe vecie, absurdităţi, de neconceput, străine naturii şi strucurii umane (şi nu numai).
Semnificativ este, între multe, multe alte dovezi, şi gestul unei familii, cu o fetiţă de numai 4 ani, care a venit în Bucureşti tocmai de la Hunedoara, special pentru a participa la Marşul Normalităţii (desfăşurat simultan cu cel al gay-lor), exprimându-şi dorinţa de REVENIRE LA NORMALITATE: “S-a deviat de la tradiţia creştină, de la familia normală şi de la căsătoria dintre un bărbat şi o femeie” – a precizat şi soţul doamnei din Hunedoara, pentru cotidianul sus amintit. A milita pentru un drept, pentru libertate şi egalitate, nu însemna să lupţi pentru a fi anormal, nu cum te-a dăruit natura!
Celor care, probabil, au o altă părere, le recomand, în virtutea dreptului meu la liberă exprimare şi convingere, să citească, pentru meditaţie, Biblia, mai exact, capitolul “Facerea lumii” , îndeosebi “ziua a şasea” Moise. Poate că, cu timpul, vor înţelege că NORMALITATEA nu este şi nu poate fi considerată niciodată drept “intoleranţă”!
Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)
4 comentarii la “Marşul Diversităţii”
@Marc Ciubotaru: -- pozele trimise nu au fost publicate pentru că nu respectau anumite “standarde”. Unele poze erau prea mici (pozele trebuie să aibă lăţimea de minim 452 pixeli), celelalte poze aveau note de copyright pe poze (watermark).
Am să menţionez aceste cerinţe şi pe pagina de Guest Post, se pare că mi-a scăpat acest lucru …
Aveti perfecta dreptate!Am omis sa le mai corectez dimensiunile cerute.Multumesc pentru observatie!..
Ai atins un subiect sensibil cu acest articol, Marcele! Mărturisesc din capul locului că „diversitatea” asta începe să devină deranjantă pentru mine. Nu am nimic de împărțit cu persoanele din „comunitatea LGBT”, dar pretenția lor de a întemeia o familie prin căsătorie (cu dreptul firesc de a putea adopta copii) mi se pare absurd.
Există pe lumea asta o grămadă de cupluri heterosexuale care își trăiesc împreună viața, au copii naturali și își rezolvă problemele de moștenire printr-un simplu testament. De ce și-ar dori un cuplu de homosexuali oficializarea căsătoriei? Un asemenea parteneriat se poate numi oricum, dar nu familie!
Cum poți distruge o societate? Simplu. Aruncând în derizoriu noțiunea de bază: familia. Poate că sunt un conservator demodat, dar să nu încerce nimeni (oricâte argumente de genul „egalității în drepturi” ar folosi) să-mi explice că e normal ca două fete sau doi băieți să formeze o familie…
Erată: …pretenția lor [...] mi se pare absurdă…