Mămăliga fierbe (uneori) în Decembrie…
Încă un Decembrie. Al douăzecișioptulea…
Știu că rândurile mele sunt plictisitoare, chiar enervante pentru unii. Mai sunt doar patru zile până la „sărbătorirea” marii victorii a Revoluției Române din Decembrie. Am serbat cu o paradă militară ziua națională, l-am condus cu lacrimi, flori și falsă fastuozitate până la Curtea de Argeș pe ultimul monarh. Urmează doar să depunem coroane de flori în cimitirul Ghencea, la mormântul ultimului „erou” al României socialiste și să-l conducem pe ultimul drum cu onoruri militare pe cel ce a „dezîntinat” (cu pușca) valorile comunismului.
Știu că e total neproductiv să tot aduc în discuție trecutul, dar la fel de bine știu că prezentul e clădit pe o fundație mincinoasă. Dacă acceptăm acum domnia minciunii, atunci „pasăm problema” urmașilor.
Nu știu dacă am reușit să mă fac înțeles… Nu reușesc să înțeleg de ce mârlănia a ajuns să fie criteriul suprem pentru a accede la conducerea țării. Tinerii prezentului ar trebui (zic eu) să „citească” cu mai multă atenție lecțiile trecutului și să le învețe. Altfel, mestecăm aceeași mămăligă în același ceaun: făcălețul e tot în mâna „stăpânilor”…
Nu știu (mă prefac că nu știu) de ce cred că „revoluția” lui Iliescu din ’89 a fost o cacialma, da’ nu mai contează după 28 de ani. Acu‘ trăim într-o „democrație solidă” în care niște social-democrați ne învață ce e democrația: ne-ați ales, deci acceptați „părerile” (a se citi hoțiile) noastre. Ciocu‘ mic băieți, că noi suntem la putere…
Încă un Decembrie plin de regrete și lacrimi. Mare păcat de viețile pierdute pe „caldarâmul” revo-loviluției. Au murit în zadar…
Autor: Francisc Bouda – (Guest Post)
7 comentarii la “Mămăliga fierbe (uneori) în Decembrie…”
În opinia mea, mămăliga n-a explodat singură în ‘89, fitilul a fost aprins (probabil) de serviciile secrete ale unor (alte) state. Ba mai mult decât atât, cred că n-a fost doar un singur fitil ci mai multe: unul lung şi gros ce venea dinspre occident şi un altul pe care se propaga flacăra roşie de la răsărit. Să nu uităm că România a fost împărţită-n două, conform celor spuse de “istorici”, 90% la ruşi şi 10% la americani, englezi, etc. Iar în noul context politic şi economic mondial, amândouă puterile s-au săturat de România aşa cum era ea… Ruşii ar fi vrut un alt conducător în locul lui Nicolae Ceauşescu (care şi-a luat-o-n cap), unul loial, obedient, iar occidentalii se uitau că ţara ar avea ceva resurse ce-ar merita exploatate, pe lângă faptul că pentru mulţi vestici ar fi fost o piaţă de desfacere… mică, e drept, dar tot mai bună decât nimic. Şi-apoi, vorba aceea: a noastră să fie, c-apoi vedem noi ce putem fura de-acolo, ori, cu Nicolae Ceauşescu la putere, acest lucru era imposibil. Indiferent cine ce-ar spune şi de câte ar fi vinovat Nicolae Ceasusescu, de un lucru nu poate fi acuzat: că n-a fost patriot. Nu sunt de acord cu măsurile luate de el, în opinia mea s-ar fi putut face totul “cu cap”, astfel încât populaţia să nu rabde de foame şi frig… Potrivit celor spuse de mulţi analişti, în 1989 România avea 0 lei datorie externă!!! Ceea ce este mare lucru pentru o ţară!!! Ia uitaţi-vă acuma, cam cum stăm cu datoriile…
Între cele două mari puteri, USA şi Rusia, România poate, eventual, doar să-i placă o idee mai mult să fie f***ta de una dintre ele. Cam atât! Altfel, orice ar face, tot f***ta va fi, ori de unul (una) ori de altul (alta).
Mămăliga nu explodează, Dane, așa-i vorba din popor. În decembrie 1989 nu a fost o explozie, ci doar un foc de artificii controlat până la ultimul amănunt de „specialiștii în pirotehnică”. Moartea a peste 1100 de oameni făcea parte din scenariu. Dumnezeu să-i odihnească și pe noi să ne ierte că ne-am lăsat orbiți.
Nu vreau neapărat să te contrazic, Dane, dar o fac punându-ți o întrebare: poate fi numit „patriot” un om ce după 25 de ani petrecuți la conducerea țării a ordonat împușcarea propriilor cetățeni? Nu cred. Dar asta nu înseamnă că trebuia pus cu spatele la zid în sfânta zi a Crăciunului.
Prin alte părți ale continentului același foc de artificii s-a desfășurat fără rafale de mitralieră. Doar la noi ca la nimeni. După „spectacol” cehii l-au ales pe Havel, polonezii pe Walesa iar noi, românii, pe Iliescu („cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă”). Acum înțelegi de ce a fost împușcat Ceaușescu?
Să fii iubită, România! Când de Ivan, când de unchiul Sam, până se satură amândoi. Că noi, poporul tău, nu prea știm să te iubim! Știm doar să ne băgăm p… ărerile.
În timp ce noi facem schimb de păreri, PSD îți vede de treabă, Dane. Tocmai am aflat că Senatul României (for decizional) a adoptat noul statut al magistraților, cu unele „mici amendamente” propuse de (cine credeți?) Șerban Nicolae.
Recunosc că nu am habar de prevederile acestui statut, da’ cred că (dacă e să țin seama de modul în care s-a „adoptat” și de autorii lui) nu e a bine. Ăștia chiar cred că pot prosti pe toată lumea la nesfârșit!
Hai că „mămăliga” a dat deja în clocot. Aveți grijă, tovarăși: de data asta nu-l punem la zid doar pe conducător, ci toată gașca. N-o să tragem cu mitraliera, ci cu ștampila.
(mamăăăă ce iluzii-mi fac)
Hă, hăăă… Eşti glumeţ. N-are gloanţe stampila aia…
Așa-s eu, „glumeț” de felul meu. Cred că îi putem învinge fără mitraliere, cu o simplă ștampilă. Suntem mai mulți decât cred ei, nea Dan… Sau nu?…
Deocamdată se întâmplă ca un anumit segment de populaţie să migreze. Cam vreo 500.000 doar în ultimul an!!! Sătui de rahatul de-aici, de lipsa de oportunităţi, de lipsa de respect a autorităţilor de orice fel pentru cel care susţine funcţionarea acestui stat prin taxe peste taxe, impozite şi tot felul de biruri care de care mai ciudate, şi-au pus bocceluţa-n spinare şi-au luat calea pribegiei în căutarea unei patrii mai prietenoase cu cetăţeanul. Faza e că migrează fix acei români care gândesc ca noi! Iar artimetica e simplă… şi dă cu minus. E doar o chestiune de timp!
Ori, clasicul electorat PSD nu migrează! Pentru că ăştia ori lucrează la stat ori primesc în vreun fel bani de la stat: ajutoare sociale, pensii, contracte cu statul, etc…
Pentru mine, treaba e clară… rămâne să vedem cine stinge ultimul lumina şi când.
Mi-a placut articolul si comentariile.