Literatură de sertar…
Sertarul de jos
Motto: Iubesc caii verzi alergând cu coama zburlită în vânt peste clipele roz din visele mele…
Afară plouă ca-n septembrie și neavând altceva mai bun de făcut m-am apucat să răsfoiesc paginile (îngălbenite de vreme) pe care le-am mâzgălit în urmă cu mai bine de 20 de ani cu gândurile mele. Pe-atunci nu aveam computer, ci doar un caiet, un pix și un ocean de iluzii. Azi am o tastatură. Oceanul încă nu a secat…
Sper să nu te superi pe mine, Dane, că îndrăznesc să-mi rostesc amintirile.
„Poezii” neștiute de nimeni…
Au înflorit florile-uitării
Au înflorit florile-uitării
Și pe fereastră flori de gheață.
Fumezi trabucul nepăsării
Și nu dai niciun semn de viață.
Pătruns de frigul iernii-n oase
Și-n inimă de dor pătruns
La disperata mea chemare,
Te rog descântă-mi un răspuns!
Adu-ți aminte că pe vremuri
Cu dragostea am cochetat
Și-ntoarce-te iarăși la mine
Nu mă lăsa nemângăiat!
În suflet simt ghimpii uitării
Și-n inimă fiori de gheață
Sunt singur în tăcerea serii
Și deznădejdea mă înhață…
Tu nu dai niciun semn de viață…
- iarna lui 1986, prima mea poezie -
A câta oară?
Oare a câta oară-n calendar
E toamnă iar și iarăși frunza moare
Și-a câta oară mă-ntreb în zadar
Ce rost am eu în lumea asta oare?
A câta oară trec pe sub castani
Și mă-ntristez când văd cum frunza moare?
A câta oară-ți spun că te iubesc
Și-a câta oară mă-nțelegi tu oare?
A câta oară simt că-mbătrânesc
Și-a câta oară simt că dorul doare
Cînd mă întreb de ce te mai iubesc?
A câta oară visul e coșmar
Și mă trezesc în pat plin de sudoare
Și cu regretul că-încă mai trăiesc?
A câta oară adevărul doare?…
- 14 octombrie 1994 -
Rugăciune…
O! Doamne care eșt în ceruri
Smerit mă plec în fața ta
Și disperat îți cer iertare
(De mă mai poți cumva ierta)
Din astă lume, trecătoare,
Eu biet actor cu rol prea mic
Umil te rog să-mi ierți păcatul
De-a nu mai crede în nimic.
Din astă lume păcătoasă
(Plină de hoți și de mișei)
Eu te conjur să-mi ierți greșeala
De-a nu mai crede nici în zei.
Rob al cafelei și-al țigării,
Rob al plăcerilor lumești,
Smerit te rog, arată-mi drumul
Spre veșniciile cerești.
Când floarea-și scutură salcâmii,
Când pâinea noastră dă în spic,
Când vinu-n beci se coace-n butii
Fruntea spre tine mi-o ridic
Și trist și măcinat de gânduri
Umil mă rog în fața ta:
„Iartă-mă, Doamne, pentru toate
Și pentru toată viața mea”.
- 29 octombrie1994 -
Se întâmplă-n câte-o seară…
Se întâmplă-n câte-o seară
Să mă-mbăt de poezie
Și, cuprins de reverie,
Să-uit că viața e amară.
Prins în mrejele visării
Uit că viața e un chin
Și al traiului venin
Îl arunc pradă uitării.
Și visez. Visez întruna
Făr-să bag de seamă timpul
Că am cucerit Olimpul
Și am omorât minciuna.
Că aflat-am adevărul
Și-l arăt la toată lumea:
„Hai, veniți, vedeți minunea
N-are capul spart, sărmanul”.
Haideți (bre) să-l punem rege
Peste viața noastră toată
Ca minciuna să nu poată
În mocirlă să ne-înece.
Și, cuprins de reverie-n
Câte-o lungă, tristă seară
Îmi înec viața amară
Într-un gram de poezie.
(Și o holbă de răchie!…)
- 29 ianuarie 1995 -
Nu poți…
- șefului meu -
Clădim castele de nisip
Și ne mirăm că se dărâmă
Când tot ce-am pus la temelii
E doar minciună… Doar minciună.
Nu poți să construiești palate
Punând minciuna fundament
Și să te miri că n-are viață
Și rezistență de ciment.
Nu poți să reclădești imperii
Punând minciuna-n temelii;
Nu poți să crezi în zei și-n viață
Minciuna-n brațe de o ții…
Nu poți să ai o perspectivă
De nu-ți-e adevărul frate;
Nu poți să crezi în veșnicie
Cărând un veac minciuna-n spate.
Nu poți să reclădești castele
Mirându-te că se dărâmă
Când tot ce-ai pus la temelie
E o minciună… Doar minciună…
- 1 februarie 1995 -
Autor: Francisc Bouda – (Guest Post)
13 comentarii la “Literatură de sertar…”
Și-atunci, ca și acum, părerile unora ca mine sunt interzise. Atunci ne zâmbea Iliescu cu gura plină și azi ne râde Dragnea pe sub mustață…
Fă o mică corectură, Dane: „a câta oară-ți spun…”
Francisc,esti MARE!Versurile tale,care degaja multa sensibilitate si trairi profunde, m-au impresionat placut ,atat pe mine cat si pe sotia mea(prof.de limba si literatura romana,acum- pensionara).Nu stiu,nu-mi explic, de ce ai ramas anonim?!…Astept cu aceeasi placere si altele,chiar si mai de data recenta.
Mare dreptate ai, Marc, sunt mare: am 51 de ani. Mă bucur că-ți plac versurile mele. „Poezii” de dată recentă nu pot să public fiindcă nu mai scriu rime de la o vreme.
Și, la urma urmei, ce mare scofală că am rămas un anonim?
Depinde cum privesti lucrurile!Cert este ca ai un necontestat si evident talent!Te-ai nascut cu acest dar de la Dzeu!
Știi o chestie, Marc? Ești singurul ce-mi spune că aș avea oarece umbre de talent. Îți mulțumesc.
Știu că nu se cade să-mi tot dau cu părerea, dar o fac. Bănățenii mei au „obținut” un punct nemeritat în fața moldovenilor tăi, Marc. Iași-ul merita să câștige…
Hai să vedem Steaua-Dinamo și mai comentăm după meci…
Done. Btw, frumoase versuri, felicitări.
Mulțam de felicitări, Dane. Baiul e că în loc să scriu versuri mă uit (ca tot spectatorul) la „derby-ul de România”. Mă gândeam să mă duc la somn dar rezultatul primei reprize nu mă lasă. Mâine am treabă serioasă, da’ încă 45 de minute nu mă împiedică s-o fac.
Hai că-începe a doua repriză…
A trecut și asta. Noapte bună…
nb
Ca să „demonstrez” că sunt într-adevăr „MARE”(vorba lu’ Marc), am golit niște cutii (de bere, știți voi) și am reușit să potrivesc câteva perechi de rime. E treaba voastră dacă vă plac sau nu…
Aduceri aminte..
-soției mele-
Ții minte, iubito, seara
(Oare câți ani sunt de-atunci?)
Când avut-ai îndrăzneala
O ocheadă să-mi arunci?
O privire… Numai una…
(Însă, Doamne, ce privire!)
Se citea în ea dorința
De sălbatecă iubire.
Te-am luat atunci de mână
(Sau în brațe, nu țin minte)
Și ți-am dat, sub clar de lună,
Un sărut fără cuvinte.
Un sărut și-atât. Doar unul
(Ah, Doamne, da’ ce sărut!)
Toată dragostea din lume
Cred că-n el a încăput.
Mi-ai răspuns la sărutare
(Mi-ai mai spus și „te iubesc”)
Ți-am răspuns, cu voce tare:
„Te-aș iubi, da‘-nu-ndrăznesc”…
Și-n acel decor feeric
(Stând îmbrățișați în iarbă)
Mi-ai promis amorul veșnic
Ți-am jurat credință oarbă.
Și-uite că trecură anii
(Peste noi, ca o furtună)
Și, de nu se schimbă banii,
Iubirea e tot nebună.
Mai ții minte, dragă, seara
(Prea mulți ani sunt de atunci)
Când făcut-ai tu greșeala
O privire să-mi arunci?
-5 octombrie 2017-