Jurnalul unui băutor de bere și răchie

Fac ce fac, da nu știu de ce mă întorc mereu în trecut. Habar n-am de ce încerc să-i lămuresc pe concetățeni că prezentul în care trăim e consecința alegerilor de-acum 27 de ani. Las’-că-i bine. Trec anii peste noi și îngroapă în uitare atât sângele vărsat în cele două războaie mondiale cât și pe cel „donat” de niște nevinovați pe baricadele revoluției din 1989.

Nu mai lungesc vorba și citez (cu permisiunea lui Dan) ce-am scris în urmă cu vreo cinci ani.

Săritura peste bunul simț și fuga de răspundere penală, vechiul sport național…

Se tot discută în ultima săptămână despre dezertarea din PDL a „marelui” Frunzăverde… Din punctul meu de vedere, e o risipă gratuită de cuvinte. S-a spus că plecarea „allatoyahului” e lovitura de grație dată PDL-ului. Nu zic că Partidul Democrat-Liberal e un sfânt pe scena politică românească, dar cred că susnumitul tovarăș, că domn nu pot să-i spun, a făcut un mare serviciu acestui partid. Dacă până mai ieri eram în dubiu în ceea ce privește votul meu, acum știu cu cine nu trebuie să votez. Mulțumesc pentru asta numitului Sorin Frunzăverde.
Ca să afirmi că vrei construirea unei „drepte” sănătoase și în același timp să „virezi” spre stânga, trebuie să fii ori prost, ori mincinos. Prima variantă pică de la sine. Mi-aduc aminte de situația post alegeri de-acum patru ani, când PDL a fost în situația de a accepta o „alianță” împotriva firii cu PSD pentru a putea accede la guvernare. Acum, același PSD este aliatul unui PNL, cică de dreapta, ce se autointitulează USL. Adică Uniunea Social-Liberală. O asociere între două tabere de mincinoși, deoarece nu poți fi și social și liberal în același timp. E împotriva firii…
De când e lumea lume cel puternic îl înghite pe cel slab. E o lege nescrisă a naturii, căreia noi îi spunem liberalism. Oare cum se împacă asta cu teza socialiștilor, precum că trebuie să trăim cu toții?…
Selecția naturală ar trebui să își spună cuvântul. Dacă Frunzăverde își închipuie că românul e prost, nu are decât. Bunul simț al românului nu e chiar atât de atrofiat încât să nu poată discerne între bine și rău. Minciuna are picioare prea scurte (e un vechi proverb românesc) pentru a putea ajunge departe. Poți sări peste bunul simț, dar nu poți fugi la infinit de răspunderea penală…
- 6 aprilie 2012, vinerea mare -

„Rock-fest”-ul de la Gârnic și urmările lui „benefice”…

- 28 aprilie 2012 -

Într-o societate ce nu mai are demult nici măcar o idee despre ziua de mâine, un „festival de rock” se pare că prinde bine. E ocazia perfectă pentu a face uitate frământările care ne macină pe fiecare dintre noi. Sau, poate, numai pe mine… Au trecut douăzecișidoi de ani de la incredibila explozie a unei mămăligi, ce, nu-i așa, nu explodează…Și totuși , mămăliga a explodat… Au adăugat alții ingredientele necesare exploziei …
Surziți și orbiți de zgomotul și lumina acestui „big-bang”, nu ne mai regăsim ca popor. Acceptăm cu seninătate „directivele” ălora de se cred mai puternici decât noi și renunțăm la ceea ce e cu adevărat primordial: chiar noi înșine!…
Dar mă luai cu vorba … Vroiam să scriu despre acest „faimos” festival de rock de la Gârnic, aflat la a treia ediție și devenit, cică, „tradițional”… În afară de interesele pur comerciale ale organizatorilor, interese ce omoară orice tradiție, nu mai rămâne nimic… Pardon, greșesc: rămâne un munte de PET-uri, conserve golite, tăvițe de mici, pahare de plastic, hârtii aruncate peste tot, ecoul ATW-urilor turate la maximum în miez de noapte și durerea de cap a localnicilor. Sau poate doar a câtorva dintre ei, căci unora le place. Plus zgomotul emis de anonimele trupe de rock de pe scena „festivalului”. Curat act de „cultură”!…
De n-ar fi dureroasă, întrebarea care mă frământă ar putea fi și interesantă: de ce toate astea?… Dintre sutele de răspunsuri posibile, doar unul singur e valabil: prostia și universul sunt nemărginite și necunoscute sunt căile Domnului… Na, că iar am dat-o pe filosofie!…
Și pe prea multe beri…

Ora 14 și vreo douăzeci, dar asta nu e important…

Știam că lumea e plină de fraieri. Sunt unul dintre ei. Dar nu mă așteptam ca Vasilică al meu să facă parte din aceeași tagmă… În judecata lui, el crede că mi-a făcut un bine, și s-ar putea să fie chiar așa. În judecata mea, făcută după vreo patru beri, încep să plâng… Așa, fără motiv… În loc să-și vadă de viața lui, se erijează în judecătorul unei vieți ce nu-i aparține. Mă rog, treaba lui…
Ca să vezi ce ți-e și cu viața asta: te surprinde întotdeauna atunci când nu te aștepți… Chiar îmi place că fiii mei fac parte din categoria celor ce mă contestă… Categoric, am fost un tată rău : nu i-am învățat să citească lecțiile predate de viață… Și viața mea, inclusiv!…
Cu prostul nu e de glumit. Ori te prefaci că ești la fel de prost ca el, ori îl eviți… Riscul e că poți deveni la fel… O știu din proprie experiență…
De unde naiba știam că lumea e plină de fraieri? Sunt și eu unul dintre ei și îmi înțeleg specia…

Ce le-aș spune celorlalți dacă m-ar asculta…

Lumea în care trăim cu toții e mult prea frumoasă și mult prea generoasă cu noi. Dar noi nu vedem asta… Ne împiedică, cică, ceilalți: suntem mereu dispuși să-i vedem și să–i „judecăm” pe cei de lângă noi, fără să avem curajul de a recunoaște propriile păcate. Ne amăgim cu ideea că noi suntem cei virtuoși și ceilalți sunt păcătoșii…
Lumea în care trăim e frumoasă și generoasă cu noi, dar nu suntem în stare să pricepem asta…
Ceilalți nu vor și nici nu mă pot asculta… Nu sunt dispuși să asculte de un „bețivan notoriu”… Poate că e bine ce fac, poate că nu… De ar fi dispuși să asculte, ar „auzi” doar o tăcere ce spune multe… Mult mai multe decât e nevoie, în măsura în care tăcerea se poate auzi…
Viața e frumoasă, dar noi nu vedem frumusețea ei… Sau nu vrem să o vedem. Ne lăsăm duși de valul mincinos al lumii în care trăim și nu mai avem timp să înțelegem „unicitatea” propriei noastre vieți…
Aș spune… Numai de-aș avea cui… Sau, numai de-aș putea: sunt prea„băut” pentru a putea fi și înțeles….

Părerea mea…

Politica-i o frază de dânșii inventată… Nu am spus-o eu, ci altcineva….În anul Domnului 2012 ne întrebăm cu cine votăm?… Poate că numai eu mă întreb… Dar răspunsul e interesant pentru toți…
Democrația și alegerile locale 2012
Am adunat în urma mea 46 de ani de trăire afirmând cu tărie că lumea e plină de fraieri și crezând că eu nu fac parte din această categorie. Alegerile de ieri mi-au confirmat încă odată că, într-adevăr, lumea e plină de proști, dar de data asta eu sunt liderul lor. Am crezut de când mă știu în cei de lângă mine, am crezut în adevăr, am crezut în sinceritate, în cinste, în oamenii onești și valoroși cu care am avut de-a face. Voi crede în continuare…
Mă bucură enorm faptul că majoritatea pemilor din Gârnic au confirmat prin votul lor că sinceritatea, onestitatea și adevărul nu sunt doar niște vorbe aruncate în vânt. Le mulțumesc din inimă pentru asta. În Gârnic, am câștigat bătălia, dar pe comună am pierdut „războiul”… Nu știu prin ce metode, dar minciuna și impostura au învins încă o dată, iar asta mă întristează. Dar mă și îndârjește ca să nu mă dau bătut…
Regulile jocului democratic mă obligă să accept înfrângerea. O fac, deși îmi e foarte greu să rămân cu fruntea sus. Voi continua, însă, să militez pentru ca rana din capul adevărului să se vindece odată… Sper și cred cu tărie că pupăcioșii de cururi vor rămâne într-o bună zi fără curul de care să-și lipească buzele. Îmi cer scuze pentru fraza de mai-nainte!…
Acum am înțeles și eu că „interesul poartă fesul” și că „capul plecat sabia nu-l taie”(scuze pentru cacofonie). Dar nu voi pricepe niciodată că pot exista oameni fără coloană vertebrală (pentru cei neinformați, omul face parte din categoria vertebrate ) care se vând pentru o pungă de mălai sau se lasă violați de bunăvoie… Nu dau nume, deși ar fi cazul…
Da, trăim în democrație și majoritatea hotărâște… Amin!…
- 11.06.2012 -

Autor: Francisc Bouda – (Guest Post)