LGBT, normalitate sau excepție…
Doi tați sau două mame?
Se discută din ce în ce mai insistent pe canalele media despre dreptul homosexualilor de a întemeia o familie. Și, ca de obicei, se amestecă lucrurile atât de vârtos încât nimeni nu mai înțelege nimic.
În virtutea unor drepturi „FUND-amentale”, activiști ca Vlad Viski se dă de ceasul morții ca să demonstreze discriminarea la care sunt supuși LGBT-iștii. Că, vezi Doamne, n-au dreptul să se căsătorească…
De cealaltă parte, Coaliția pentru familie a adunat vreo 3 milioane de semnături și a deschis subiectul unui referendum legat de familie. Sensibil subiect, nu credeți?
Scriu aceste rânduri dintr-un singur motiv. Nu-mi doresc să manipulez opinia publică ci vreau doar să-mi fac cunoscută „poziția” în fața (sau în spatele) „subiectului”. Încerc să fiu concis:
Familia (unii îi zic tradițională) poate exista și fără căsătorie. Nimeni nu poate fi obligat să se căsătorească, la fel cum nimeni nu trebuie să se simtă discriminat că nu nu se poate căsători cu o persoană de același sex. De când e lumea lume copiii se nasc doar ca urmare a unei relații între un mascul și o femelă.
Că homosexualii își cer dreptul la căsătorie n-am nimic împotrivă. Să se „căsătorească”, nene! Dar să nu-mi spună că sunt o familie. Și, mai ales, să nu strige în gura mare că au dreptul să adopte copii.
De neînțeles e faptul că în toată hărmălaia asta nimeni nu pomenește de drepturile copiilor. Imaginați-vă un copil adoptat de o „familie” LGBT într-un colectiv de copii proveniți din familii naturale…
Orice-ar spune partizanii căsătoriei dintre homosexuali, cer un drept ce nu li se cuvine…
Autor: Francisc Bouda – (Guest Post)
2 comentarii la “LGBT, normalitate sau excepție…”
Lupta se duce de fapt pentru drepturile ce pot fi obținute în urma unei căsătorii. O relație între două persoane (indiferent de sex) este o relație, indiferent cum s-ar numi aceasta. Doar că, respectiva relație, dacă este “legalizată” iar legea oferă anumite drepturi/beneficii pentru acel tip de relație, atunci automat devine “interesantă” relația. E ca la borcanul cu miere … De fapt, e ca în orice domeniu. La fel este și în business: odată ce un anumit business funcționează și produce bani, tot mai mulți vor fi interesați să facă și ei bani din acel business … pe principiulul borcanului cu miere, cum spuneam mai înainte.
Extrapolând, dacă politica nu ar aduce “practicanților” (politicienilor), beneficii (uriașe), sunt curios câți ar mai vrea să intre în politică? Să facă politică, așa … “pentru propășirea spirituală și materială a poporului român“, cum se jură ei cu mâna pe Biblie?
Problema căsătoriei între homosexuali se poate tranșa într-un singur mod, Dane. Referendum se numește. Coaliția pentru familie are tot dreptul să ceară asta din moment ce legile țării îi permit. Faptul că toți politicienii se înghesuie la borcanul cu miere nu ar trebui să împiedice voința „poporului”.
Trec peste realitatea că „partidele” din România sunt doar niște găști ce se luptă pentru supremație la periferia Europei. Trec și peste faptul că majoritatea dintre noi i-a ajutat să-și atingă scopul, dar nu pot să accept vreodată că drobul de sare e musai să ne cadă în cap.
Copilul mic și omul beat spun întotdeauna ce simt. Sunt sinceri. Dar ce valoare mai are sinceritatea într-o lume sufocată de minciună? O lume în care mincinoșii își bagă degetele până la umăr în bidonul cu miere?
„Pentru propășirea spirituală și materială a poporului român”, jur și eu să-mi bag tot ce am la dispoziție. Cu mâna pe Biblie, desigur…