În lumea (societatea) asta zbuciumată, diversă și divizată, sarăcită ori bogată întâlnim, cu voie sau fără să vrem, aproape zilnic (sau câteodată) fel de fel de oameni. Unii mai frumoși, alții mai urâți, unii mai buni, alții mai răi, albi sau de culoare ș.a.m.d dar, înafara acestor caracteristici (diferențiate-n fel și chip) ușor de constatat, mai există una. Una, deloc secundară (dimpotrivă), cea a… PROSTIEI, opusul deșteptăciunii, inteligenței! Din păcate, din câte reiese din numeroasele sondaje sau studii etno-sociologice, numărul proștilor tinde, de la o țară sau alta, să sporească tot mai mult! Istoria (și nu numai) a dovedit și dovedește că, într-o țară în regres, cu nesfârșite convulsii socio-economice, proștii predomină! (Oare se referă și la România noastră?!) Și tot istoria ne arată că, orice țară progresează atunci când la conducere sunt suficient de mulți oameni deștepți! Dar, despre aceasta, vă las pe dvs să spuneți! Eu vă mai spun acum că, acolo unde o parte (sau mai multe) a conducerii este coruptă, iar cetățenii nu prea respectă legile, societatea merge în derivă. Ceea ce au creat cândva deștepții, proștii activi distrug! Și nu e deloc bine!…

Iată, m-am luat cam prea mult cu vorba (teoria), abătându-mă, oarecum, de la subiect. De la legile prostiei. Revenind, fac precizarea că, în ani, numeroși sociologi, economiști și istorici sau simpli gazetari, au publicat rezultatele studiilor și cercetărilor argumentate, despre cât de nocivi pot fi proștii și deopotrivă, cum se poate să te lupți cu ei! Un astfel de studiu și îndelungi investigații, a efectuat și italianul Carlo Cipolla, istoric și economist, care, în final, l-au ajutat să formuleze cinci legi universale, valabile în orice societate, referitoare la natura (geneza) PROSTIEI! Ele, adică cele 5 legi, dovedesc peremptoriu că PROSTIA-i mult mai periculoasă decât ne-am obișnuit să credem!…

Prima lege a prostiei (publicată împreună cu celelalte și pe internet) spune că: OMUL SUBESTIMEAZĂ NUMĂRUL IDIOȚILOR (n.n. proștilor) CARE-L ÎNCONJOARĂ. Sună, cum precizează autorul, a banalitate, dar nu. Viața, realitățile ei, trăite de noi toți dovedesc contrariul. Omul, cetățeanul care arată a fi deștept și rațional se dovedește, cu timpul, că e un idiot, un prost notoriu. Proștii apar deobicei în cele mai nepotrivite locuri și la cel mai nepotrivit moment, tocmai pentru a da planurile peste cap! Omul e prost așa cum am mai spus, cum este și brunet, roșcat sau tuciuriu, Așa a fost născut, asta-i natura lui. Aici, educația nu are nimic comun cu probabilitatea de a avea un număr anume, de proști în societate.
Acest adevăr a fost confirmat de diverse și numeroase experimente realizate pe 5 categorii: studenți, funcționari profesori, lucrători din administrație.
Dar când s-a trecut la personalul slab calificat, numărul proștilor s-a dovedit în creștere! Experimentul a fost repetat și în elita intelectuală iar rezultatul a confirmat, din nou, super-puterea naturii!

Cea de a doua lege a prostiei, pare, după spusele lui Carlo Cipolla, greu de acceptat! Dar experimentele, zice el, vin să ateste părerea. Feministele susțin această de a doua lege, pentru că, ea dovedește că proaste printre femei sunt tot atâtea cât și printre bărbați. Locuitorii țărilor din lumea a treia se mulțumesc cu faptul că țările dezvoltate nu sunt chiar… atât de dezvoltate!

A treia lege a prostiei, presupune că toți oamenii se împart în patru grupuri distincte: naivi, deștepți, infractori și… proști! După argumentele de rigoare, concluzia afirmă că oamenii proști sunt periculoși tocmai pentru că, oamenii raționali cu greu pot deduce logic un comportamnent irațional. Prostul este imprevizibil, el îți face rău fără vreun motiv anume, fără scop, fără plan, în cel mai neașteptat loc, în cel mai nepotrivit moment. Într-o confruntare cu proștii, cei deștepți se lasă, din păcate, pe mâna prostului, o ființă întâmplătoare, cu reguli neînțelese de deștepți. Atacul prostului te ia prin surprindere. Chiar și atunci când atacul este evident, ți-e greu să te aperi, pentru că nu are structură rațională. De unde, zic eu, și celebrul citat a lui Schiller: “În lupta cu proștii, până și zeii abandoneaxa lupta“! Oare citatul e valabil și pe la noi?! În multe cazuri!

Legea cu numărul 4: Deștepții subestimează mereu potențialul distructiv al proștilor! Despre aceastea se poate discută mult și bine. Cazuri și exemple, cu duiumul! Cert este însă faptul că nu trebuie să confunzi proștii cu naivii neajutorați. Niciodată nu o să faceți alianță cu proștii, imaginându-vă că-i puteți folosi pentru propriile beneficii. Cine procedează astfel înseamnă că nu înțelege natura prostiei.

Legea a cincea: Prostul este cel mai periculos tip de personalitate. El, prostul, e mai periculos decât infractorul. Așa că, atunci când în scenă intră proștii, tabloul devine discutabil. Ei, proștii aduc pagube (exemple, din plin!) fără a avea însă beneficii. Bogățiile se distrug, iar societatea trăiește în sărăcie și nesiguranță! Țara, care o fi ea (știți cumva?!), treptat, treptat se duce de râpă! Așa o fi, spun eu.

Acum, pentru a întregi subiectul, câteva proverbe de-ale noastre, despre PROSTIE ȘI PROȘTI!
– “Decât cu-n prost la câștig, mai bine-i cu un deștept la pagubă“;
– “Prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul“;
– “Proștii nu se seamănă, dar răsar singuri“;
– “Surdul caută la limbă, prostul la laudă“, etc, etc…

Mai adaug și o altă părere despre acest subiect, spunându-vă (cu convingerea că o știți). Între cei banuiți sau confirmați drept proști, unii o fac pe… prostul, tocmai pentru a-și atinge scopul. Care scop? Precis că-l știți! La fel ca-n realitatea din zilele noastre când unii, nu puțini la număr, ne cred chiar… proști! În același scop “nobil”! De râsul mâțelor, ce mai! Sau ca-n basmele cu Păcală și Tândală!

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)