Și-a fost prima zi…

Bine-ai venit 2018! Nu știu cum te privesc alții, dar pentru mine ești al douăș’nouălea început de noi speranțe. Frate-tu‘ mai mare (pare ciudat, dar 2017 e mai bătrân decât 2018 pe răbojul vieții) și-a dat duhul fără să-mi aducă bucuriile la care speram. Îți doresc să fii mai bun decât suta de înaintași ai tăi ce „trecură” prin calendar de când România se făcu mare.

Nu mă-ntreba ce-mi doresc, fiindcă o știi. Am spus-o de-atâtea ori: visez o țară în care cetățenii să-și tocească degetele căutând prin dicționare sensul unor cuvinte ca „mârlănie”, „minciună”, „hoție”, o patrie în care să nu se simtă copleșiți de asaltul la baionetă al unor indivizi fără scrupule. O lume stăpânită de adevăr, de cinste, de dreptate.

Nu voi accepta niciodată șmecheria ridicată la rang de virtute, chit că trăiesc (și trăim cu toții) într-o lume plină de „șmecheri” pe care îi tot aplaudăm și îi alegem cu voioșie ca să ne reprezinte. Copiii noștri se smulg din rădăcini și se „resădesc” pe alte meleaguri iar noi acceptăm ca unii precum Iliescu, Văcăroiu, Năstase, Vanghelie, Ghiță, Mazăre… (lista e prea lungă, de-aia am pus trei puncte) să ne râdă în nas?

Fă tu cumva, dragă 2018, și ridică-te la înălțimea idealurilor pentru care au luptat străbunicii în primul război, bunicii în al doilea, părinții cu Stalin și unii dintre noi cu „cel mai iubit fiu al poporului”. Iartă-i pe copiii noștri că au „dezertat” și au fugit în lume. Și, de-ți-e la îndemână, încearcă să ne-aduci „mintea de pe urmă”, că mare nevoie avem de ea.

Nu chiar toți, doar unii dintre noi…

LA MULȚI ANI, stimați concetățeni!

Autor: Francisc Bouda – (Guest Post)