Când n-am de lucru, îmi pierd vremea…

„Decât să-mi pierd vremea, mai bine nu mai fac nimic” – îmi spunea cineva, cândva, undeva… Atunci n-am prea băgat în seamă vorbele lui atât de „filozofice”, dar azi mi-am adus aminte de ele și încerc să le înțeleg. Bătaie de cap, nu glumă!

Mai întâi m-am gândit că atunci când nu mai faci nimic îți poți pierde vremea dormind, dar m-am răzgândit: și somnul e o formă de a face ceva, mai ales că generează vise. Apoi mi-a trecut prin cap ideea absurdă că nu e neapărată nevoie să faci niște lucruri pentru a pierde din timpul infim pe care îl ai la dispoziție în viață…

Și dintr-o dată m-am lămurit: prietenul ăsta al meu se referea la alegătorii clasei politice din ultimul sfert de veac, dar constatând că orice argument adus în sprijinul propriei sale teorii legate de calitatea somnului în funcție de așternut e de prisos, s-a lăsat păgubaș…

Abia acum am reușit să bag de seamă cât adevăr a rostit anonimul meu prieten. De ce să „faci ceva” când orice-ai face e pierdere de vreme?
Nu e mai bine să stai în banca ta în loc să-ți pierzi clipe prețioase încercând să-i lămurești pe fraieri despre lucruri pe care nu le pot pricepe?
Până la urmă, nu e mai bine să-ți omori timpul jucând șah cu halbele de bere pe masă decât să nu faci nimic?…

Autor: Francisc Bouda – (Guest Post)