Istoria uitată!

22 decembrie revolutia noastra mars comemorativ pentru eroii revolutiei romane din decembrie 1989 si Istoria uitată!

Parca mai mult ca oricand, zilele trecute s-au scurs asa, cfasi-necunoscute! Parca le-am uitat cu totii. Stresati de ce s-a intamplat si se tot intampla in tarisoara noastra cat si prin vecini, isterizati si speriati de pandemia Covidului si de restrictiile impuse dar si de noile privatiuni social-economice, am omis sa marcam asa cum s-ar fi cuvenit ziua istorica de acum peste 33 de ani, atunci cand la Timisoara si apoi in toata tara au izbucnit primile semne ale Revolutie! In ce ma priveste incerc acum sa… dreg busuiocul (nu stiu daca se potriveste?!), oferindu-va spre lecturare o mai veche scrisoare ale regretatului revolutionar Claudiu Iordache, postata cu multi ani in urma pe retelele de socializare. Continutul acesteia, cat si a ceea ce s-a intamplat, s-ar putea sa va intristeze asemuidu-le (cum spunea C. I. ) cu “un mormant uitat”…

Claudiu Iordache:

În așteptarea zilei de 16 decembrie!…
Se împlinesc 25 de ani de atunci! Cei ce au ieșit pe străzile Timișoarei nu puteau bănui că, 25 de ani mai târziu, generația ce le va urma va întoarce spatele Revoluției! Între timp Revoluția românilor a devenit un mormânt uitat, un trofeu ori o marfă pusă la vânzare de samsari! Dumnezeul românilor nu va putea uita asta!
Se împlinesc 25 de ani de atunci! De la Revoluția martirilor și eroilor, de la o Revoluție care nu oferea nimic și pretindea totul, de la Revoluția libertății noastre!
Astăzi privim în urmă și nu vedem decât ruinele Revoluției! Noua clasă de politicieni parveniți, de oligarhi primitivi, elita oportunistă, mulțimile obediente, vânzându-și cinstea pe nimic, o putere ce a adunat laolaltă caracterele detracate, România însăși devenită, după Revoluția ei, un viitor întors în trecut!
An după an, în așteptarea zilei de 16 decembrie, sufletul meu este în doliu. Cât îmi va mai fi dat să trăiesc, capătul lunii Crăciunului îmi va fi cernit! Căci, în pofida sacrificiilor din Decembrie, nu mai văd decât talciocul celor ce au uitat, vinovat, că atunci, într-un 16 decembrie 1989, Timișoara a dat totul ca România să-și redobândească libertatea! Acelei Revoluții ce începea la Timișoara, într-o zi de 16 decembrie 1989, mă închin smerit! Și acelor timișoreni care au luptat atunci în numele ei, inima mea astăzi le șoptește: camarazii și frații mei!
Fraților, Revoluția noastră nu va muri cât trăim! Revoluția noastră trăiește cât o vom simți parte a vieților noastre cununate cu sacrificiul, cu suferința, cu onoarea și cu bărbăția, virtuți pierdute mai apoi în negura anilor! Căci, din păcate, România anului 2014 nu mai seamănă cu Țara românilor anului 1989!
La Timișoara, România anului 1989 este unică, este eternă!
Vă îmbrățișez, camarazi din decembrie! Unul dintre ai voștri, Claudiu Iordache

Din nefericire, multe din idialurile si perantele acelor zile de foc revolutionar au fost si sunt fie uitate (cum am mai spus) dar si ignorate! De ce? O STIM CU TOTII si bunicii si nepotii…

https://claudiuiordache.wordpress.com/…/in-asteptarea…

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)

Categorie articol [ Guest Post, Istorie, Vocea poporului ]
Tagged with: [ , ]
Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   

Un comentariu la “Istoria uitată!”

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 15 ianuarie 2023, 12:25   [#1]

    Caudiu Iordache e un naiv dacă crede că „revoluția noastră nu va muri cât trăim”. Revoluția a murit în 20 mai 1990, atunci când 85% dintre români l-au votat pe Iliescu…

    „Kakaia” revoluție, tovarăși, când Ciucă și Ciolacu („supravegheați” de Klaus) sunt rezultatul ei? După 33 de ani în care s-au perindat la conducerea țării toți neaveniții de pe lume mai putem vorbi de o „revoluție”?

    Păcat, păcat de sângele vărsat!

Adaugă un comentariu

:) :d :)) =)) :| :( :(( #-o :-? :-w /:) :o :-j :peace: :x :-bd :-q :yes: :no: arata toate iconitele »

Anti-Spam: Ce culoare are iarba?