Întrebări fără răspuns
Ce mai e de făcut?…
Trăim cu toții într-o lume grăbită să-și găsească propriul sfârșit. O lume ce nu înțelege, în nebunia ei, normalul. Faptul că te trezești în zori ca să mergi la muncă e o prostie, devreme ce poți trăi ca boierul din minciună și șperț.
România prezentului e o țară ce-i strânge la sân pe impostori. „Cetățenii” ei sunt mai degrabă de acord cu vrăjelile guvernanților, decât să pună vârtos mâna pe treabă…
Primul lucru de făcut e „măturatul” scenei politice. De ce acceptăm să fim conduși de indivizi ca Dragnea? Știu, sunt un naiv ce crede ca fraierul că „aleșii” pot dovedi bun simț. Am tot așteptat 27 de ani ca să constat ce? Că „reprezentanții” au făcut din România propria lor moșie?
Al doilea e recunoașterea competenței, sau altfel spus, oamenii pricepuți să aibă șansa de a face treaba la care se pricep. Atâta vreme cât Dragnea și Tăriceanu își bat joc de noi, din postura de șefi în Parlament, no chance!…
Al treilea (de fapt primul) e atitudinea. Cum dracu‘ reușim să rămânem indiferenți la asaltul imposturii ce ne asediază cetatea? Singura noastră armă e votul. Din păcate, încă nu am învățat să „tragem” cu ea.
Până data viitoare avem timp berechet să ne antrenăm…
Ce mai e de făcut? E simplu: protestăm! E de râsul curului că PSD-ul se bate în piept cu „victoria” la urne cu cele 4 milioane de voturi și cu „programul de guvernare”. Nu vreau să influențez părerea nimănui, da‘ nici așa nu se poate: de ce am accepta să fim conduși de niște neica nimeni, al căror singur „merit” e că s-au priceput la furat?
Haideți în stradă dacă vă pasă!…
Autor: Francisc Bouda – (Guest Post)
8 comentarii la “Întrebări fără răspuns”
Eu de 27 de cacati de ani incerc sa deschid ochii colegilor, prietenilor, vecinilor, strainilor si mai nu stiu cui, de faptul ca ce a iesit de la Iliescu incoace, nimeni nu a vrut bine tarii. Pacat de ea, dar mai pacat de noi!
Francisc, ai dreptate in aproape tot ce spui. Sa stii insa ca nu-i vorba de o nepasare fata de ceea ce se intampla acum (si chiar mai de demult), ci, parerea mea, este doar o stare de
lihametelehamite, de scarba! Fata de “impostura ce asediaza cetatea”, multi concetateni suporta si tac. Prefera-si cred ca nu din indiferenta saui lasitate-sa accepte… beleaua si sa se-nchida in ei, cu o vadita tristete. Tristete descrisa si-n versurile unui anonim…Rondelul neschimbarii
Pe strada trece lume trista
Si-i garbovita de nevoi;
Ea poarta lacrimi in batista
De atata plans pentru eroi.
Cu dictatura comunista
Predecesorii-au dus razboi;
Pe strada trece lume trista
Si-i garbovita de nevoi.
Speram toti in vremuri noi
Ca-n schimbare se insista;
Ramas-a doleanta lista
Si totu-i numai taraboi…
Pe strada, trece lume trista.
In rest, ce sa mai spui?! Ai spus-o tu, o spun si eu, o spun si altii ca noi si?! Cam atat!
Despre ce păcat vorbiți, domnule Nicolae? Păi dacă nici în cei aproape 28 de ani nu ne-am dat seama ce hram poartă urmașii lui Iliescu și îi tot alegem într-o veselie, mai putem avea regrete?
Uitați-vă la ce se petrece în prezent pe scena politică. Dacă asta e societatea democratică pentru care au murit semenii noștri în 1989, atunci putem vorbi de păcat: au murit în zadar iar noi am trăit 27 de ani degeaba…
Oare câte generații mai trebuie sacrificate pentru ca România să devină o țară normală? Poate că m-am țicnit și nu înțeleg: ăsta e „normalul”, iar eu mă piș contra vântului.
Vă mai amintiți lozinca dominantă a anilor 90: „ULTIMA SOLUȚIE, ÎNCĂ-O REVOLUȚIE” ? Cred că e mai actuală acum decât atunci. Ăștia nu se lasă „dezlipiți” de scaunul puterii nici cu ghioaga, pentru că ei „reprezintă” poporul, nu-i așa? Mai contează că abia o cincime din norod a „dansat” cu ei renumita „horă” a programului de guvernare?
Închei cu un truism: fiecare popor are conducătorii pe care îi merită…
Cu „lihamete” ai cam încurcat tastele, Marc, da’ nu e un capăt de cer. Se mai întâmplă.
Altceva e important! De ce oare „mulți concetățeni suportă și tac”, când trăim într-o țară democratică ce garantează libertatea cuvântului? Sau gândirea exprimată prin cuvânt e liberă doar atunci când se lipește de fundul stăpânului?
Apropo de „ai dreptate în aproape tot ce spui”. Nu m-am gândit niciodată că am dreptate când îmi scriu părerile pe-aici. Am scris, pur și simplu. De regulă, după o zi de muncă și câteva beri…
Nu, Francisc, nu le-am incurcat! Probabil, m-am grabit. Ca deobicei! Dar greseala-i, greseala! In ce ma priveste, vreau sa-ti spun, ca niciodata n-am urmarit daca semnatarul unui articol a pus unde trebuie (sau nu) o virgula, un punct sau linioara! Sau ca a incurcat I cu E, ori invers! Sper ca sinceritatea mea sa nu te supere, nu? Doar suntem “toarasi si prietini”, cum spunea fostul a tot conducator! Cel de acum (stii tu cine!?), spune altceva: ca-i nevinovat! Zau, mi-e lihamete (sic!)…
Buna ziua, mi-a placut articolul si comentariile.
Nu prea am timp de comentarii lungi, dar va spun ca voi tine si cu dintii de tara mea Romania. Sunt foarte furios ca astia, incepand cu Dragnea, isi bat joc de noi.
Și eu sunt la fel de furios, Severus. Până când să creadă Dragnea că ne poate prosti? O fi democrația dependentă de număr, dar nici chiar așa!
Ce naiba, ne-am prostit cu toții de acceptăm ca un individ ca ăsta să se creadă „buricul” pământului?…