Inocență sau prostie?
Prostia…
- o scurtă snoavă despre inocența românilor -
A fost odată ca niciodată o republică socialistă, instaurată cu ajutorul tancurilor fratelui mai mare de la Răsărit. O republică în care toți cetățenii aveau dreptul să muncească în tăcere și să aplaude din toată inima neprețuitele indicații ale mărețului conducător.
Și, tocmai când cetățenii erau nespus de „mulțumiți”, se găsiră niște golani de pe la Timișoara să se revolte că, auzi la ei, vor libertate. În foarte scurtă vreme sloganul „azi în Timișoara, mâine-n toată țara” a devenit hit. Aproape instantaneu, unii și-au tras pulovărul pe spate, s-au dezis de trecut și au preluat conducerea „turmei” călcând pe cadavre.
„Libertatea” a devenit subit o chestie palpabilă. Ca prin minune, magazinele ce făceau „striptiz” în vremurile pline de glorie ale construirii societății socialiste multilateral dezvoltate s-au „îmbrăcat” cu banane și portocale. Iar românii au votat, fără să știe de ce, cu Iliescu. Ce zâmbet frumos avea atunci…
După 4 ani românii s-au prins că zâmbetul iliescian e mincinos și au ales în consecință. Nu aveau de unde să știe că un profesor geolog poate fi învins de sistem așa că, la schimbarea mileniilor, au votat din nou rânjetul lui nea Ion, fiindcă alternativa se numea Vadim Tudor.
Apoi a intrat în scenă președintele jucător. Unii zic că a fost bine, alții spun că a fost rău. Eu zic că a fost mai bine decât să ne „prezidențieze” Geoană sau Năstase. Sau mai puțin rău, luați-o cum vreți.
Și uite-așa trecu mai bine de un sfert de secol și ne procopsirăm cu un președinte tăcut (ce abia scoate două vorbe atunci când ar trebui să „tune și să fulgere”) și cu un baron PSD (la Dragnea mă gândeam) ce crede că România e moșia lui.
Cine e prostul în povestea asta? Românul inocent sau politicianul uns cu toate alifiile?
Eu am identificat un singur prost: pe mine însumi! Deștepții sunt ceilalți, fiindcă se complac cu starea de fapt…
Autor: Francisc Bouda – (Guest Post)
21 comentarii la “Inocență sau prostie?”
Când ai vreme, înlocuiește, te rog, „ajutarul” cu „ajutorul”. Mulțam dinăince, Dane!
Cine-i prostul, cine-i deșteptul se vede zi de zi. Zicala că nu poți face omletă dacă nu spargi ouăle este demontată de către societatea românească post decembristă, nu am motive palpabile să spun postcomunistă.
Da, deștepții nu numai că se complac dar o și duc bine.
Suntem 2.
Or mai fi si altii?
Greu de crezut, jpm…
Sincer să-ți spun, eu m-am săturat de „deștepții” ăștia, gyll. Am alergie la politicieni și nu reușesc să găsesc antidotul. Am crezut multă vreme că ștampila e soluția, dar am ajuns la concluzia că votul e frecție la piciorul de lemn al „democrației originale” nășite de Iliescu.
De multă vreme mă căznesc să găsesc soluția miraculoasă, dar nu reușesc. De fiecare dată ajung la „ce-și face omul cu mâna lui lucru manual se numește”. Dacă poporului îi place, așa să fie…
Trăiască prostia, în frunte cu conducătorul ei iubit Francisc întâiul!
Eu zic că Silviu Brucan avea dreptate, cu celebra sa replică…
A greşit doar predicţia cu cei 20 de ani… care, pare-se că vor fi cel puţin 50.
“N-a fost o prognoză ştiinţifică, ci una bazată pe o rezistenţă tenace a mentalităţilor şi prejudecăţilor comuniste.” -- s-a scuzat Brucan.
Referitor la genericul articolului tau, Francisc. Eu spun ca, probabil, si una si alta! Cert este ca iata, de aproape trei decenii de impliniri “marete” (cum se spunea in cantecul ala,… patriotic!) noi, romanii cam batem pasul pe loc! Ba chiar, in multe domenii, mergem ca racul! Cauzele? Am mai spus. Si nu odata! Le banuim, le stim. le tot repetam, ne si enervam si… ne intrbam! Atat! Ba, nu. Le si tot comentam! Apropo. Te-ai intrebat de ce nu prea comentez?! Ce se-ntampla?! Exact ce-am scris mai sus. Si apoi nu trebuie omis nici “E usor a scrie versuri, cand nimic nu ai a spune”! Asta-i explicatia!
Au trecut deja 27 și tot proști am rămas (nu mă exclud din categorie). Asta e realitatea. Oare putem fi deștepți când acceptăm fără crâcnire impostura? Nu cred…
Dansăm cu toții hora unei democrații mincinoase (de fapt, țopăim pe ritm de manele) și culmea e că lipim pe fruntea „muzicanților” sute „fără număr, fără număr” pentru a asculta o „muzică” ce nu ne place.
Uite că iar m-a luat gura pe dinainte: doar mie nu-mi place. Da’ ce știu eu, un afon fără ureche muzicală ?
Adică cum, Marcele: suntem inocenți pentru prostie sau suntem proști pentru inocența noastră?
Oricum am învârti cuvintele, pentru mine un lucru e clar: nu știu alții cum sunt, da’ eu știu că sunt un prost. Îi rog pe concetățeni să mă accepte ca atare…
Partea goală a paharului, că pe cea plină o văd toți, este, din păcate, greu de umplut.
Să stăm strâmb și să judecăm tot “strâmb”.
Nici pe alte nații nu le dă “prostia”afară din casă.
Numai că acolo sunt privite altminteri lucrurile de politicieni, ori noi cum avem politruci…
Decât să stăm strâmb, nu crezi că e mai bine să luăm poziția de „drepți”, gyll? Sau, mult mai bine, să stăm drept și să judecăm la fel?
Eu, draga Francisc, te accept in orice ipostaza! Cred ca si ceilalti colegi de blog… Dar realitatea-i cea pe care, repet, o tot comentam… in gol! Ne enervam, ne suparam si ne facem rau. Nimic nu se schimba! Pacat!!
Nu cred că „ne facem rău” comentând (în gol) realitatea, Marc. Răul e deja făcut. Comentariile noastre nu mai strică nimic, ci (eventual) pot să repare o lume defectă, din punctul meu de vedere.
Dacă ceea ce se întâmplă în România ultimilor 27 de ani e pe gustul tău atunci n-are rost să mai comentez. Știi ce mă pune pe gânduri? Faptul că un individ ca Dragnea se crede buricul pământului, la fel cum se credea Ponta odinioară.
Dacă așa arată democrația, atunci prefer dictatura lui „Ceașcă”…
Din păcate soluția ar fi una dură, nu pot să o exprim aici
Pe cale de consecință dacă aș avea vârsta din 1990 aș lua calea “pribegiei”, așa cum au luat-o copiii mei, și, din păcate pentru România, acolo au găsit țara pe care au visat-o aici.
În rest, un sfârșit de săptămână plăcut tuturor, doar nu au intrat toate zilele albe în sac, pentru noi.
Spune-o verde, nea gyll. Soluția e mitraliera, nu ștampila. Doamne, iartă-mă pentru extremismul meu…
Zau, Francisc, pur si simplu nu stiu ce sa mai cred!? Orice afirmatie a mea-i intelesa ori taman pe dos, ori eronat sau rauvoitor! Pai unde am scris sau de unde reiese ca eu am admirat sau admir tot ce se intampla de 27 ani in Romania? ?!! Ca aceste evidente nelegiuiri ar fi, culmea (!), pe gustul meu?!! Ba mai mult “ca atunci n-are rost sa mai comentez”, conchizi tu, in cele scrise! Te rog reciteste-ti comentariu si o sa vezi ca am dreptate. La fel si cu referile mele la inocenta sau prostie. Da Francis, ambele sunt, logic, valabile. Nu le poti exclude, mai ales in contextul subiectului abordat de tine, care, sincer iti spun, mi-a placut.
Iata, de suparare, am scris “intelesa” in loc de “inteleasa”. Tu, daca vrei, alege varianta corecta! S-ar putea sa mai gasesti si alte asemenea greseli… Iti doresc, o zi buna in continuare si… mai multa intelegere la citirea comentariilor!
Vezi că în propozițiile scrise de mine există un cuvânt condițional: dacă…
Iertați-mă, dragi cititori. Au fost prea multe „conserve” de bere…
Daca ne uitam in trecutul indepartat, realizam de cate sacrificii erau in stare politicienii romani sau conducatorii acestor meleaguri care azi formeaza Romania. Ei bine, acest spirit politicienesc de a face bine tarii tale, a disparut ca prin farmec, in zilele noastre. Poate ca or mai fi ceva scantei, dar care nu se vad.
Ar trebui sa vedem opozitia, dar momentan e invizibila ! Cineva trebuie sa faca ceva ! Nu vreau sa cred ca si-au marit toti alesii salariile si diurnele, si acum profita de pe noi fraierii, frecand palmele intre ei.
La PSD, s-ar parea ca merge zicala “nu lasa pe maine ce poti fura azi“.
Mi-e frica sa nu se molipseasca toti alesii …
Mare dreptate ai, Severus. Cineva trebuie să facă ceva! Dar cine, dacă nu cetățenii? Te--aștepți cumva ca cei din capul mesei să-și tragă singuri scaunul de sub cur?
Ștampila e doar o „armă” ipotetică fiindcă sunt prea mulți din ăia ce o aplică din interes. Asta-i „democrația”. Majoritatea își impune „domnia”…