Încotro se îndreaptă lumea ?
Încotro se îndreaptă lumea ?
Asistăm în ultimii ani, la schimbări dramatice care au loc atât pe plan economic cât şi pe plan social. Lumea este într-o continuă schimbare şi am mari rezerve în a crede că direcţia către care ne îndreptăm este cea bună …
Majoritatea covârşitoare a populaţiei munceşte pentru a reuşi să-şi plătească cheltuielile de întreţinere şi dările către stat, să-şi asigure hrana şi îmbrăcămintea iar cei mai norocoşi în viaţa poate că reuşesc să economisească ceva bani pe parcursul unui an de muncă, pentru a-şi petrece un concediu de 7 zile undeva într-o staţiune ieftină, cu servicii de proastă calitate. This is the real life …
Direcţia către care se îndreaptă lumea însă, mă îngrijorează de-a dreptul … Populaţia lumii creşte vertiginos, mai alaltăieri eram 6 miliarde de pământeni, iar acum am depăşit 7 miliarde de suflete … şi asta în doar câţiva ani de zile.
Ce înseamnă asta? Înseamnă că, forţa de muncă va fi tot mai ieftină, că vom munci tot mai mult şi vom fi plătiţi mai prost. Nici un politician de pe lumea asta, nu îndrăzneşte să ia măsuri în acest sens (respectiv limitarea acestei creşteri vertiginoase a populaţiei), în primul rând din motive electorale. Ba mai mult decât atât, creşte ca număr acea categorie din populaţia lumii, care nu pot asigura o educaţie corespunzătoare copiilor.
Cunoaştem cu toţii de exemplu, cazul ţiganilor … Cel puţin în România, majoritatea covârşitoare a familiilor din această etnie, au câte cinci, şase sau poate chiar zece copii. Motivul principal pentru care aceştia fac atâţia copii ? Alocaţiile copiilor. La vreo 200 RON cât se ia acum, calculat la vreo 6 copii, rezultă un 1200 RON pe lună pe care aceea familie o primeşte de la stat, bani cu care reuşesc să supravieţuiască în condiţii mizere, fără ca părinţii acelor copii să fie nevoiţi să muncească.
Acesta este adevărul adevărat, restul … e can-can.
Tot în ultimii ani, s-a discutat mult despre fenomenul globalizării … Marile companii internaţionale, oamenii politici şi oamenii de afaceri, sunt pentru globalizare. O bună parte din populaţia lumii în schimb, este împotriva acestui fenomen, iar asta din mai multe motive.
Aşa cum vedem că evoluează lucrurile în ultimii ani, cred că globalizarea va duce în cele din urmă la o formă de sclavie modernă. Haideţi să facem o analogie între tipul de sclavie pe care-l cunoaştem până acum cu toţii din cărţile de istorie şi “sclavia modernă” (ce va să vină, vorba scriitorului) …
În trecut, sclavii erau cumpăraţi de către stăpânul bogat, erau puşi să muncească pentru stăpân, iar în schimbul muncii prestate primeau hrană şi casa. Asta, în linii mari bineînţeles …
În prezent, ai libertatea de a-ţi înjura stăpânul şi ai libertatea de a alege dacă doreşti sau nu să devii sclav. Bineînţeles că, unii sclavi din zilele noastre pot câştiga mai mult, alţii mai puţin.
Până şi micul întreprinzător nu este altceva decât un sclav. Greşit însă, acesta pompos se autointitulează “patron”. Nu este nici pe departe aşa … Este şi el un sclav, care este obligat să plătească biruri peste biruri, mai marilor săi, respectiv STATUL. Iar la “biruri”, includ şi spăgile obligatorii pe care cu toţii le cunoaştem şi despre care nu cred că mai are rost să discutăm.
Adevăraţii stăpâni sunt … companiile multinaţionale, în spatele cărora se afla o mână de oameni care în realitate conduc această planetă. Politicienii nu sunt altceva decât nişte simpli slujitori ai celor care deţin controlul planetei din punct de vedere financiar. Au totuşi privilegiul de a se bucura de “oasele” aruncate de către stăpânii lor … ce-i drept în unele cazuri, aceste “oase” pot fi cu adevărat “consistente”, însă trebuie “mulţumiţi” şi ei.
Dacă veţi urmări cu atenţie firul evenimentelor, veţi observa că peste tot în lume se întâmplă la fel: oamenii de afaceri “pompează” bani într-un politician, după care aşteaptă să-şi “recupereze” investiţia din contracte pe bani publici, respectiv este vorba de banii adunaţi din tot felul de taxe şi impozite – biruri puse în cârca “prostimii” (tot vorba scriitorului) …
Diferenţa constă în faptul că, în unele ţări mai “civilizate” toate aceste lucruri” se întâmplă “elegant” şi fără mult tam-tam, iar în ţările mai puţin civilizate (cum este şi cazul României), “ţigănia” are loc “pe faţă”, în văzul lumii …
Măcar în trecut, oamenii aveau curajul să se răzvrătească. Atunci când birurile deveneau prea mari ori condiţiile deveneau prea aspre, “prostimea” o punea de-o răscoală şi-l făcea conservă pe stăpân …
Ei bine, în anul de graţie 2012 suntem învăţaţi că aşa ceva este inadmisibil … Într-o ţară “democratică” aşa ceva este inacceptabil. Prostimea trebuie ţinută sub control, cu îndemnuri şi sloganuri pentru respectarea democraţiei şi a legilor în vigoare, iar cei care îndrăznesc vreo formă de răzvrătire, sunt aspru pedepsiţi şi daţi ca exemplu negativ pentru societate.
Drept pentru care, prostimea a devenit docilă şi ascultătoare. Muceşte pe brânci pentru câteva firimuturi care să-i asigure traiul de pe o zi pe alta şi se bucură că-şi poate înjura în gura mare, stăpânul … aşa numita “liberă exprimare”, acest mare câştig al democraţiei.
Ce fac talibanii atunci când vor să se răzbune pe cei pe care-i considera a fi cotropitorii ţării ? Îşi pun o centură cu dinamită şi … “poc”. Ce spun ei, cum gândesc ei? “Mor eu, da’ muriţi şi voi …”
Bineînţeles că, în democraţie suntem învăţaţi că aşa ceva este …inacceptabil. În democraţie, se procedează altfel: mori doar tu!
Iar aici, amintesc cazul lui Adrian Sobaru, un angajat al Televizunii Romane care s-a aruncat de la balconul Camerei Deputaţilor, în semn de protest pentru că era obligat să trăiască … sclavia timpurilor noastre.
Mergem ceva mai departe, în China. O ţară semi-comunistă cu tendinţe democratice şi care a cunoscut o ascensiune economică extraordinar de mare în ultimii ani … însă, cu ce preţ? Iată cum arată o clădire a unei fabrici renumite din China:
Pentru cine muncesc acei chinezi? Pentru marile companii multinaţionale, care-i exploatează la maxim pe muncitori, dintr-un simplu motiv: pentru că pot.
Uitaţi-vă mai atenţi la imaginea de mai sus … Vedeţi acele plase de sârmă din jurul clădirii ? Ei bine, acestea sunt puse pentru că foarte mulţi muncitori s-au sinucis, aruncându-se pe fereastră de la etajele superioare din cauza faptului că nu mai suportau regimul de muncă la care erau supuşi. Iar un muncitor chinez este foarte preţios pentru stăpân, drept urmare muncitorul este condamnat la viaţă (ca să nu zic “muncă”).
China este luată ca etalon în acest moment, de către companiile multinaţionale. Scopul “stăpânilor” lumii, este unul singur: profituri cât mai mari, obţinute prin costuri cât mai mici… iar chinezul este perfect pentru asta. Şi totuşi, ce se întâmplă în China şi în multe alte ţări din lume în zilele noastre, nu se numeşte “sclavie”! Se numeşte … “job”.
14 comentarii la “Încotro se îndreaptă lumea ?”
De mult nu ai mai pus atata suflet intr-un articol… din pacate, preferam sa mintim ca la toti le merge bine, doar eu si cei pe care`i cunosc suntem mai oropsiti la nivelul asta de sclavie. Poate ma simteam putin mai bine si ma gandeam ca nu muncesc chiar degeaba…
Sclavie moderna… trist, dar cat se poate de adevarat…
e adevarat…
dar, care ar fi alternativa globalizarii?
Cât adevăr în rândurile tale, Dane! Din păcate, sclavia există de când există și omenirea și va continua să existe atâta timp cât va exista și „civilizația”… Iar noi, „prostimea” știm acest lucru, ne naștem, suntem educați și ne trăim viața de sclavi, „mulțumiți” că putem pune pe masă un colț de pită. Dureros e faptul că , la rândul nostru, ne „educăm” copii în același spirit. Libertatea, de care toți vorbim, e doar o utopie. Asta fiindcă, cel puțin pentru mine, libertatea înseamnă să gândesc și să fac ce vreau, când vreau și cum vreau. Însă întotdeauna fac ce și cum vor alții, „strâns” în chingile „modernității” contemporane… E o fatalitate, dar nu avem altă variantă decât acceptarea acestei sclavii în care trăim. Instinctul de conservare ne „interzice” „plăcerea” de a muri… Și, apropo, cum votăm la alegerile care se apropie cu pași repezi?… Grea dilemă, ce zici?…
Și, fiindcă tot m-am pus pe „comentat”, adaug și câteva rime „rezultate” în urma unor frustrări de-ale mele mai vechi, de-acum vreo 17 ani, dar rămase încă actuale. Te rog din nou să mă ierți că îți invadez blogul fără să fiu chemat, dar simt că gândim pe „lungimi de undă” foarte apropiate…
Alte măşti…
Alte măşti – aceleaşi feţe,
Vechi nărav sub noul păr,
Astăzi vin şi ne învaţă
Cum să facem în viaţă
Din corupţie o lege
Din minciună adevăr
Din necinste o virtute,
Din coşmar un vis frumos.
Cum, din alb să facem negru
Şi din hoţ un om integru,
Din speranţele pierdute
Iluzii vopsite roz…
Cale dreaptă din eşecuri
Pe fundaţii de nisip
Ne arată, plini de sine
Aceiaşi oameni „de bine”,
Vechi „Mării” cu alte clopuri…
Alte măşti pe-acelaşi chip…
-14.septembrie 1995-
Am, totuși, două „observații” de făcut, referitoare la creșterea demografică de care vorbești.
1. Așa este, parcă mai ieri eram 6 miliarde. Dar e scris în codul nostru genetic să „ne înmulțim”. Faptul că unii „se înmulțesc” mai mult decât e natural e o consecință a sistemului pe care noi înșine l-am creat. Iar părinții care dau naștere la mai mulți copii decât le stă în putere să crească și să educe în condiții decente se numește iresponsabilitate. Sau inconștiență.
2. Alocația pentru copii, în momentul actual, este de 200 de lei doar până la vârsta de 2 ani. Apoi, până la 18 ani, este de 42 de lei. Nu cred că (deși recunosc că e posibil) există părinți care „fac” copii doar pentru a încasa această sumă „fabuloasă”. Ca să mă înțelegi, îți mărturisesc că, la cei 46 de ani pe care îi port „în cârcă”, am crescut și educat 4 copii. Toți au peste 20 de ani acum. Și nu mi-e rușine de niciunul dintre ei. Mai mult, Dumnezeu, sau soarta, sau „inconștiența” de care scriam mai sus, m-a binecuvântat cu încă un băiețel, care a împlinit de curând frumoasa vârstă de 1 an.
Hai că m-a luat valul sincerității… Respectele mele!
Imi place mult expunerea ta! Sunt de acord cu ceea ce ai scris si chiar asa stau lucrurile. Din pacate asa sunt vremurile si poate chiar asa trebuie sa se intample (asta din perspectiva spirituala…).
Si noi avem o mica afacere si imi dau seama ca nu ma pot autointitula “patron”daca sunt sincer pt ca la noi un mic intreprinzator nu poate sa fie altceva decat tot un “sclav”in slujba statului si pt a alimenta bugetul statului. Cu ce ramai dupa ce-ti acoperi toate darile… fiecare o stie pe pielea lui!
Chinezii sunt un exemplu pt multe guverne, state, patroni… profituri cât mai mari, obţinute prin costuri cât mai mici… iar chinezul (romanul cat de curand sau chiar si in prezent) este perfect pentru asta!
Din pacate dupa alegeri vom vedea si mai clar dificultatiile pe care le vom avea de infruntat in aceasta tara. Trist dar adevarat (aici parafrazez pe cineva), suntem o tara fara “barbati”, o tara cu barbati lasi pt ca nu avem nici o atitudine fata de orice regim,guvern,parlamentar, politician orice masura care ar fi luata indiferent de gravitate!
Și încă o precizare: numele sub care „comentez” este real. Nu pot să mă ascund sub „masca” anonimatului, deși sunt în mod cert un biet anonim, un „nimeni” ca toți cei 20 de milioane de români de care se folosesc toți politicienii acestei țări. Când vom înțelege cu toții că, luați individual, suntem niște biete furnici condamnate la sclavie, modernă sau nu, și numai împreună putem deveni „uragan”, atunci vom fi cu adevărat liberi. Dar bănuiesc că asta nu se va întâmpla niciodată. Sper să mă înșel…
Rahatul asta cu globalizarea e in felul urmator:
aia 333 de care stim cu totii vor ca populatia lumii sa ajunga pana in 2050 la vreo 3 miliarde.
Numai ca singura tara care sa nu fie afectata mult de chestia asta e China.
lui liliescu i s-a dat ordin in 89 cand era el marele conducator impotriva teroristilor imaginari ca pana in 2050 romanii sa fie 15 milioane.
Si daca ne uitam bine, cati mai suntem? 19 milioane de romani, din care 1 milion in afara.
in ritmul asta vom ajunge sub 15 milioane, ceea ce este perfect pentru “maretul” lor plan.
chinezii vor ramane multi, tocmai pentru sclavie.
sau ma rog, joburi cu mana de lucru ieftina.
si din pacate noi ca oameni nu putem face nimic.
de ce?
pentru ca din 100 de oameni sa zicem, abia 10 cred in “teoria conspiratiei”, care e cat se poate de reala. si-s privita ca niste nebuni.
noi suntem otraviti zilnic, dar nu ne pasa.
Cum naibii pana in 89 n-am avut decat raceli ma? si rubeola, rujeola sau ce plm era aia, de-o fac toti copii.
cum de acum vedem copii din jurul nostru din ce in ce mai bolnavi?
Excelent articol si, sincer n-o spun doar ca să te “periez”. Da, este o consecinţă (de data asta negativă, sunt altele pozitive) ale evolutiei şi aşijderea progresului speciei umane.
În antichitate, speranţa de viaţă era mult sub cea de azi, motivele, multiple, cele mai la vedere: sistemul de sănătate, războaiele, condiţiile de trai, etc.
Cândva am văzut un documentar pe Discovery unde viitorul era prezentat destul de sumbru, cică resursele (produsele agricole animale) posibil de obţinut pe “mother Terra” pot sustine vreo 15-20 mld. de locuitori. Atunci va fi într-adevăr vorba de criză, cruntă.
Soluţia poate veni din scenariile filmelor SF, colonizarea spaţiului, puţin probabilă în viitorul apropiat.
N-aş vrea să par cinic, însă tocmai mi-am amintit ce scria cineva deştept pe la vreo 1800 toamna, citez din memorie, “omenirea ar avea nevoie cam o dată la 30 de ani de un război la scară mare”, se face selecţia naturală, supavieţuind cei mai viabili exponenţi ai speciei. Si dacă privim în istorie, cam aşa au stat lucrurile până prin anii ‘45. Dar asta nu-i chiar o soluţie viabilă pentru a rezolva problema expusă în articolul tău.
faza cu plasele ma las paff ca sa zic asa…
ai perfecta dreptate dane,dar putini dintre noi isi dau seama de lucrurile astea,iar pentru restu e can can.
Din pacate, asta e adevarul. Oamenii cu bani conduc lumea
dane, ai perfecta dreptate. Nu stiu ce ar mai fi de adaugat. Noi trebuie sa luptam in fiecare zi pentru sufletul nostru si al celorlalti. Dumnezeu le aranjeaza pe toate. Asa a facut si cu Sodoma si Gomora unde erau tot felul de orgii, turnul Babel, unde le-a incurcat limbile pentru a nu se mai intelege muncitorii intre ei, etc
Credinta este cea care conteaza. Bineinteles ca daca avem posibilitatea si putem ar fi bine sa luptam impotriva acestui tip de sclavie. Dar asta nu se face cu sange desi eu asa as proceda. Oamenii nu mai vad decat bani in fata ochilor si asta ne va duce la pierzanie.
Domnul nostru Iisus s-a jertfit pentru libertatea si credinta si iubirea noastra. Putem sa ne jertfim si noi macar 1 % si sa lasam restul in seama Lui. El le aranjeaza pe toate.
Credinta adevarat schimba pe orice om sau comunitate. Rugati-va incontinuu si nu va lasati coplesiti de probleme. Dumnezeu ajuta pe toata lumea in diverse forme.
Am citit cateva articole si pana acum acesta mi s-a parut cel mai interesant. Stiam de ceva timp, in mare parte, continutul si imi pun intrebarea: ce pot sa fac eu?
Am 17 ani, trec clasa a XII-a si inca nu m-am gandit ce viitor pot avea. Am obtiuni, bineinteles, dar am un spirit care nu se poate multumi doar cu “munca-salariu-trai”. As vrea sa fac ceva care sa ajute la schimbarea acestei idei: banii conduc.
Probabil sunt o visatoare si ma gandesc cu mare tristete ca voi ajunge pana la urma unul dintre sclavi …
Inca ceva: articolul acesta imi aduce aminte de Robin Hood care lupta impotriva serifilor si cumva, castiga …
Iar credinta este cea care ne da speranta, parerea mea …