“Imitația n-are valoare”, spune o vorbă din bătrâni

De la un timp (nu știu exact de când!) nouă, românilor, în afară de politică și… fotbal, ne place să ne privim în oglinzi înselatoare și să exclamăm «Doamne, cât de frumoși suntem!». Ceea ce nu ne împiedică să ne convingem unii pe alții, că nu arta imită viața, ci viața imită arta și modelele impuse de cea din urmă. Dar totuși continuăm să imităm, să fim ca… alții! Fie din obișnuință sau… tradiție (of, fac alergie!), fie din snobism sau neștiință. Așa că, pentru a se ști, reproduc (tot din obișnuință!) din Dex, una din definițiile imitației:

IMITÁ vb. tr. 1. a-ți însusi felul de gândire, de comportare etc. al cuiva; a lua pe cineva ca exemplu și a reproduce vorbirea, gesturile etc. cuiva; a maimuțări.
2. a lua ca model opera, felul de a lucra al unui artist sau scriitor. A reproduce cu fidelitate, a copia. (fr. imiter, lat. imitari)

Deși acum, consider că suntem deja în tema cu definiția conceptului de IMITAȚIE, cred însă că nu-i cazul să detaliem sau să nominalizam multitudinea exemplelor, din ‘n ipostaze, în care unii (paradoxal, chiar f. mulți) imită fără… limită! Cu sau fără să vrei, mai oriunde, dai peste… imitații. În lingvistică, muzică și artă, în moda vestimentară ori în gestică, în sport și politică peste tot în țara asta unde românul vrea să fie, ceea ce nu este!

halloween sarbatoare dovleac strigoi castel luna Imitația n are valoare, spune o vorbă din bătrâni

Ca atare mă voi referi în cele ce urmează doar la un mai recent exemplu de imitaie, care se vrea cu încăpățânare (dar fără justificare!) să intre în… tradiția (na, iarăși trebuie s-o spun!) noastră românească.

Este vorba de Halloween, un (alt) import american, adoptat și marcat an de an! Cum și în ce fel, sper că se știe mai ales de către adepții acestei… sărbători (ce n-are nimic comun cu tradițiile creștin-ortodoxe), prin participarea lor entuziastă la ceea ce se întâmplă pe acolo.

Până în 1989, noi, românii, abia dacă auzeam despre sărbătoarea Halloween-ului; după revoluţie, Halloween-ul a devenit, pe an ce trece, o sărbătoare din ce în ce mai “la modă” pentru o parte din români. În discoteci, cluburi, cafenele, centre comerciale, mall-uri se organizează o mulţime de petreceri de Halloween. Iar tinerii noştri au adoptat uşor această modă, crezând că e un lucru “cool” şi plin de distracţie. Dar ei nu ştiu că, de fapt participă, fără să-şi dea seama, la cel mai mare sărbătoare satanistă din lume! Presa scrisă dar mai ales tv-urile asigură, tot an de an, o amplă mediatizare iar romanul de rând, creștin de felul lui (între care mă număr și eu), privește cu mirare! De ce oare? Simplu și concis: pentru că asta – e clar – Halloween-ul nu e și nici nu poate fi sărbătoare la români!

O spun chiar și versurile semnate de by Flick, din “Plugușorul Halloween“:

Ahooo, Ahooo, copii și frați
Stați puțin nu va speriați!
N-a venit sfârșitul lumii,
Dar mai facem pe nebunii

Ne-au prostit americanii
S-aruncăm pe geam cu banii
Azi lumea se costumează
Și horror se deghizează.

Unul are-n cap dovleacu’
Altul s-a pictat ca dracu’
Alta a ieșit pe stradă
Pe o matură cu coadă.

Unul și-a-nfipt un cuțit
Altul pare ciopârtit.
Unul c-o perucă funky,
Altul e păpușa Chucky,

Unu-are colți ca Dracula,
Altul e hidos ca p**@
Tot mai mulți umblăm azi noi
În draci, demoni și moroi
Decât umblăm de Crăciun
Cu colinde și gând bun.
Plugușor cu 4 boi,
Unde-i spiritul din noi?!

Asta mă-ntrebam și eu, unde-i?! Până când cu imitația și mai ales, de ce? N-ar fi oare mult mai bine, mai util și profitabil să-i imităm pe americani (sau pe alții ca ei) și-n șosele moderne și autostrăzi, în școli și spitale, în sport și-n tot ce poate fi de folos nu numai unora, ci nouă, tuturor românilor?!

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)



Categorie articol [ Guest Post, Social, Vocea poporului ]
Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   

Un comentariu la ““Imitația n-are valoare”, spune o vorbă din bătrâni”

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 12 noiembrie 2018, 21:02   [#1]

    Dacă tot spui despre imitații, iată un exemplu, Marc:
    Originalul (Bensonhurst Blues)

    și imitația (Spuneam că nu-mi pasă)

    Ce zici? Cine e mai bun: Oscar sau Margareta? Originalul sau imitația?

    Nu e deloc un lucru rău dacă încercăm să-i copiem pe alții (părerea mea!). Condiția e ca „imitația” să fie confundabilă cu originalul. Și nu mă gândesc doar la muzică…

Adaugă un comentariu

:) :( :d :"> :(( :dancing: :x 8-| /:) :o :-? :-" :-w ;) [-( :peace: arata toate iconitele »