Martor la un adevarat carnaj sportiv!
Preliminariile Euro 2018 la handbal masculin
Belarus – România: 32-22
Joi seara am avut ocazia, nefericită, să asist, ca telespectator, la un adevărat carnaj oferit de întâlnirea de handbal (masculin) dintre echipele României şi cea a Belarusului, desfăşurată la Craiova, în cadrul preliminariilor pentru Campionatele continentale din anul viitor. A fost, cum spune şi genericul, ceva ce nu-mi venea să cred!
O echipă tânără, vânjoasa şi plină de elan, cu jucători abili, tehnici şi gata de sacrificiu – cea a Belarusului a ridiculizat, pur şi simplu, adversara, o echipă a unei ţări ce domina, de ani buni, handbalul mondial, acum însă ajunsă într-o degringoladă totală, dezorientată, cu un joc bătrânicios, fără perspectivă – am numit reprezentativa României! Diferenţa de scor: 32 la 22 spune totuşi puţin, faţă de ceea ce a fost pe teren. Chiar şi antrenorul spaniol (că aşa-i acum modă la noi, la români!) declară că “jocul a fost ca o ciocnire între un transoceanic şi-un bac!”.
Ce să mai spunem noi?! Doar că, iată unde am ajuns! Iată, o nouă şi nedorită dovadă a regresului, fără sfârşit, în care a ajuns, nu numai handbalul (masculin), ci întregul sport românesc! Aceasta ca să nu ne mai referim şi la alte domenii de activitate!
Exasperat de ce se-ntâmplă, la un moment dat îţi vine să te întrebi: oare cineva anume doreşte chiar dispariţia sportului (şi nu numai) din România?! De ce este mereu nevoie să apelăm la antrenori străini (mă refer acum, la handbal) când noi, în ţară, avem specialişti, antrenori cunoscuţi şi recunoscuţi în întreaga lume?! Dacă vom merge pe mai departe cu această mentalitate, actuala situaţie (dezastruoasă) se va accentua şi mai mult! Cred că ce s-a întâmplat acum cu Belarusul, o ţară nu prea de frunte în handbalul mondial, nu poate fi considerat o simplă întâmplare sau un accident, ci un serios şi urgent semnal de alarmă.
Nimeni nu pretinde numai să câştigi. În sport, ca şi-n viaţa, sunt inerente şi eşecurile. Dar nu aşa, de neimaginat. Ruşinos, penibil!
Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)
2 comentarii la “Martor la un adevarat carnaj sportiv!”
În România, nu avem oameni de afaceri puternici care să fie cu adevărat pasionaţi de sport, avem doar nişte găinari ce încearcă să facă bani -- şi din sport -- prin orice mijloace. Pentru că, un om de afaceri puternic şi care este cu adevărat pasionat de un anumit sport, în primul rând se va gândi la cum poate să dezvolte acel sport şi face orice-i stă în putere (mai ales în aia financiară) pentru a asigura echipei toată logistică şi resursele necesare pentru ca echipa să se dezvolte. Să se dezvolte în timp, ca mai apoi să dea rezultate.
În România avem doar clasica găinărie cu cumpăratul unor sportivi submediocri, pe care mai apoi să-i vândă unor fraieri cu cât de mulţi bani se poate, echipa contează mai puţin iar investiţiile în dezvoltare şi mai puţin.
Noi avem investitori dar nu din cei care ar putea si pot sa ajute sportul! Ca sa investesti, asa cum trebuie, in sport, in afara de bani iti trebuie pasiune, dragoste si atractie, pentru acest fenomen social. Si mai grav este faptul ca noi acum n-avem nici sportivi, precum am avut cu multi ani in urma. Si ca sa ai sportivi de frunte, competitivi si pe plan international, ai neaparata nevoie de un stabil si amplu sport de masa, deci, de un izvor, o pepiniera pentru marea performanta. Multe ne lipsesc, dl Dan si, din nefericire, nu numai in sport!… Poate ca, cine stie, ?, peste zeci de ani incolo, lucrurile se vor mai imbunatati! Sa speram!