Hai să nu schimbăm nimic că e bine așa…

Nicolae Ceausescu Ion Iliescu si Elena Ceausescu 1977 Deschiderea anului universitar la Politehnica Iasi Hai să nu schimbăm nimic că e bine așa...

Nevoia de schimbare

(aceste rânduri sunt propagandă anti-PSD și alte partide)

România anului 2019 are nevoie evidentă de schimbarea „garniturii politice” care conduce țara de aproape trei decenii. Nu sunt fanul ideologiei social-democrate (cred că știți deja acest lucru) dar o pot accepta fiindcă așa e jocul democratic. Problema e că tovarășii ăștia sunt social-democrați precum sunt eu papă la Roma.

Orice-ar spune unii, eu cred că Iliescu cel votat de 85% dintre români în 1990 e „autorul” acestei „democrații” oloage. Pot înțelege că atunci românii ieșiți din comunism s-au lăsat vrăjiți de zâmbetul cuceritor a‘ lu’ nea Nelu, dar nu pot pricepe (oricât m-aș strădui) de ce în prezent acceptăm senini domnia imposturii.

Am ajuns să trăim într-o patrie (da, pentru mine e patrie fiindcă aici m-am născut!) condusă de niște incompetenți și pentru asta nu trebuie să căutăm vinovații în altă parte. Îi găsim în jurul nostru…

Mă pune pe gânduri indiferența cu care tinerii născuți după „marea explozie a mămăligii” (rog să mă ierte rudele celor uciși în 89 pentru „definiția” dintre ghilimele) privesc la viitor și mă scoate din sărite complicitatea unora dintre semenii ce sunt oricând pregătiți să sprijine nerânduiala în care trăim doar pentru că au anumite avantaje. Oare asta să fie libertatea pentru care au murit oameni nevinovați?

Trăim într-o permanentă minciună. Trăim într-o țară stăpânită de niște impostori care știu să tragă spuza pe turta lor și nici măcar nu încercăm să înțelegem de unde vine răul. Cei dezgustați de situație pun mâna pe mânerul valizei, cei indiferenți urinează pe vot și cei interesați votează într-o veselie cu partidul-stat care îi hrănește.

De-aia spun că e nevoie de schimbare. Dacă credeți că „pasa în trei cu schimb de locuri” (ca la jocul de handbal) rezolvă problema, vă înșelați. Soluția e să schimbăm toată echipa. La cât am pierdut în ultimii 30 de ani, ce mai avem de pierdut?

Autor: Francisc Bouda (12 martie 2019) – (Guest Post)

iliescu ponta dragnea Hai să nu schimbăm nimic că e bine așa...

Categorie articol [ Guest Post, Social ]
Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   

16 comentarii la “Hai să nu schimbăm nimic că e bine așa…”

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 15 martie 2019, 18:10   [#1]

    E din ce în ce mai evident că „înțelepciunile” apăsate pe tastatură după ce-mi astâmpăr setea nu mai interesează pe nimeni. Las’-că-bine, maică! De ce să-i înlocuim pe tovarășii noștri cei atât de dragi când ei ne-au „dat” de toate? Și salarii, și pensii , și iluzii cât cuprinde…

    Unii și-au vândut dreptul la opinie pe 30 de parale (chioare, se înțelege). Alții preferă să nu se bage în mocirla politichiei autohtone. Mulți au ales să-și caute destinul pe alte meleaguri…

    Atâta vreme cât în capul mesei ajung indivizi de teapa celor actuali, nu avem motive să ne plângem că soarta ne-a fost potrivnică fiindcă noi i-am ales. Vrem schimbare? Cât de simplu e: alegem pe alții!

    De ce naiba am impresia că „majorității” îi place de mincinosul Dragnea și de gașca lui? …

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 15 martie 2019, 19:20   [#2]

    P.S.: Nu mai e de șagă! Ori ne trezim, ori dormim în continuare legănați de vrăjeala ăstora! Când mă gândesc că imnul țării se numește „Deșteaptă-te române” am coșmaruri și m-apucă dorul de ducă. De 70 de ani ceasul deșteptător zbârnâie în draci și noi tot surzi rămânem…

  • Anonim
    ... a scris la 15 martie 2019, 19:35   [#3]

    Și fiindcă tot m-am slobozit la vorbă, mai scriu o propoziție: dragi concetățeni, dacă vreți „democrație” atunci exprimați-vă opțiunea! Tăcerea nu e o soluție.

    Asaltul minciunii poate fi oprit doar cu săgețile adevărului. Haideți să ne încordăm cu toții arcurile…

  • marc
    ... a scris la 15 martie 2019, 20:50   [#4]

    Ei,uite Francisc,eu l-am auzit si-l aud mereu.Sunt si treaz,ard ,ma consum in mine,mai si scriu(asa cum ma mai pricep) si astept(ca si tine) sa se trezeasca romanii.Atat.In rest, oare ce-as mai putea face?!Spune-mi tu si fac.De comentat prefer sa-i las si pe alti care,asa cum vezi, n-o fac si nici nu o vor face.De ce?Am mai spus-o.Una din cauze este ca multi asteapta noutati,evenimente la zi,nu numai opinii si pareri(repet voit)la modul general.Daca din curiozitate te uiti pe platforma ,,Republica” te vei convinge ca am dreptate.Acolo se merge numai pe evenimente recente iar comentariile abunda!Hai ,sa incercam si noi! Ce spui?

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 15 martie 2019, 22:01   [#5]

    Ce mai putem spune, noi ăștia „rablagiții”, nene Marc? Lumea viitorului nu ne mai aparține. Suntem niște relicve…

  • marc
    ... a scris la 16 martie 2019, 11:19   [#6]

    Asta pot s-o spuna altii,nu noi.Dar tu ,Francisc,nicicand nu te poti numara printre ,,relicvele prezentului.Atat varsta cat si energia ce inca le ai,plus inteligenta de care nu duci deloc lipsa,nu-ti dau voie sa abandonezi lupta!Nu cu morile de vant ,ci cu ce se-ntampla tot mai mult pe acest pamant.Asa ca,parerea mea,trage tare inainte cu frumoasele-ti cuvinte si o sa vezi ca,odata si-odata vom scapa de aceasta nociva sleahta,cum ,zau,n-a fost chiar niciodata!….

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 16 martie 2019, 11:31   [#7]

    Dacă tot ai adus vorba de morile de vânt, iată ce rime potriveam prin anii ‘90, când aveam vreo douăș’șiceva de ani (ce vremuri, domnule, ce vremuri!):

    FILOZOFII LA UN PAHAR DE ŢUICĂ…

    Cu mine lumea nu începe
    Şi nu sunt eu sfârşitul ei
    Căci viaţa merge mai departe
    Şi dacă vrei, şi de nu vrei.

    Micuţă za în lanţul vieţii,
    Infim grăunte de nisip,
    Vecinicul tic-tac al vremii
    Nu-l pot opri în nici un chip.

    Şi rătăcit în nesfârşitul
    Imensul timpului ocean
    Mă zbat să ies la suprafaţă,
    Mă zbat să dau de un liman.

    Ca Don Quijote, cavalerul,
    Mă lupt cu morile de vânt,
    Mă lupt cu răul şi minciuna,
    Mă lupt să fiu cea ce sunt.

    E lumea prea întunecată,
    Departe-i răsăritul ei
    Şi nu pot fi eu începutul,
    Dar nici nu sunt sfârşitul ei…

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 16 martie 2019, 11:37   [#8]

    P.S.: Cât despre energie, ce să-ți spun? Mă simt precum o baterie descărcată…

  • marc
    ... a scris la 16 martie 2019, 14:55   [#9]

    Ultimile doua versuri te definesc perfect!Cu bateria cica…descarcata las-o mai moale.Asta-r insemna ca la ,la mine ,la 80,toate placile ,,bateriei”sunt…sulfatate de tot!Si,zau,nu-i deloc asa!…

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 16 martie 2019, 16:21   [#10]

    Sunt un nostalgic, Marc, iar prezentul în care îmi târâi existența nu-mi dă motive să fiu optimist. Uite-acuma bag „încărcătorul” în priză (știi tu!) ca să-mi recapăt energia pierdută.

    Până se reîncarcă „bateria”, citez din rimele scrise cândva:

    ALE VORBELOR GOALE PUHOAIE…

    Ale vorbelor goale puhoaie
    Dărâmă şi ultimul dig
    Şi nu le rezistă nimic
    Şi nu e zăgaz să le-ogoaie.

    Minciuni şi minciuni în tornade
    Ne-neacă, ne-nghit, ne-otrăvesc
    Frumos aranjate-n tirade
    Spumoase, ce nu contenesc.

    Şi nu este casă, odaie,
    Să n-aibe-acolo-un ecran
    Din care să curgă taman
    Ale vorbelor goale puhoaie…

  • marc
    ... a scris la 16 martie 2019, 16:55   [#11]

    Bunneee si astea!O sa ti le folosesc candva -desigur cu firescul tau drept de autor-drept argument la vorbele goale ale guvernantilor(si nu numai)!..

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 16 martie 2019, 17:13   [#12]

    Știi o chestie, Marcele? „Guvernanții” sunt aleși de noi. Adică eu, tu și el. Faptul că ei se cred Dumnezeii nației pe motiv că au fost „aleși” de o „majoritate” nu înseamnă mare lucru.

    Locul tovarășului Dragnea e la Rahova, nu în fruntea Camerei Deputaților. Nu sunt judecător, dar asta cred…

  • marcc
    ... a scris la 16 martie 2019, 20:30   [#13]

    Deocamdata ,din cate am aflat,dl.Dragnea-i in spital!Se zice ca acuza dureri lombare…O sa-i treaca ,desigur.Mai ales ca o are alaturi si pe tanara sa iubita,Irina!…

  • AMIN-escu
    ... a scris la 17 martie 2019, 13:11   [#14]

    “Declar că, fără să combat neci pro neci contra celor combătute de d-l critic, n-am vrut decât să spun că şi critica-şi are limitele sale, că şi ea nu e doară proprietatea uzurpată a aşa-numitelor genii pierdute, cu batjocurile lor cele mici, cu sarcasmele lor meschine, a acelor desperados cari cred cum că lumea şi ştiinţa e a lor tocmai pentru că nu e a lor;

    ci şi critica e a oamenilor cari au pătruns, au înţeles obiectul aşa cum el trebuie să fie înţeles, adecă fără scrupule, fără prejudeţ subiectic. Apoi părerea mea sinceră, ca să nu zic amicală, ce voi a o spune d-lui critic, e că nu e acesta modul de-a dezbăra pe oameni de relele lor obiceiuri şi de defectele lor cele mici sau mari. Mijlocul ce-l întrebuinţează d-sa, chiar de-ar fi pentru realizarea unui scop bun, totuşi nu serveşte decât spre a oţărî mai mult sufletele şi a le face să persevereze în calea apucată odată.”(7/19 ianuarie — 9/21 ianuarie 1870)!

  • AMIN-escu
    ... a scris la 17 martie 2019, 13:28   [#15]

    “Bismarqueuri de falsă marcă,/
    Mie-mi pare cum că, parcă/
    De iubirea nemţărimei/
    Nici un rău nu vă înţarcă./
    În zădar Alsasul, Posen,/
    Cu-a lor stare vă încarcă/
    Ochii voştri, să pricepeţi/
    Unde duce-a ţării barcă/
    Şi ce rău ne proroceşte/
    A cobirei neagră ţarcă./
    Voi ne duceţi spre pieire,/
    Bismarqueuri de falsă marcă./
    Escelenţa, bezedeaua/
    Cu mândrie poartă steaua/
    Ce cu stimă i-a fost dată/
    C-a putut a fi licheaua/
    Ce la rus ş-aplecat capul/
    Şi la turc a-aprins luleaua/
    Ci în loc de ştreangul care/
    Se cădea, i-au dat cordeaua/
    Căci nevasta-i pentru-o târlă/
    De cătane fu căţeaua;/
    În zădar cu-a lor mândrie/
    Tu îngreuni canapeaua,/
    Crezi că lumea te admiră/
    Când colinzi în lung şoseaua;/
    În zădar mai taie mutre/
    Serioase mascaraua,/
    Cu blazoane-nchipuite/
    Ş-a împodobit cupeaua./
    Ştim ce-aramă este-ntr-însul/
    Şi-i cunoaştem noi turaua./
    ‘N-alte ţări e-onoare mare/
    Decoraţia şi steaua,/
    Dar ce merite-are dânsul/
    Escelenţa, bezedeaua?/
    E o carte măsluită/
    Toată viaţa lui, licheaua,/
    Şi noi ştim ce însemnează/
    De pe pieptu-i tinicheaua./

    (1875)

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 18 martie 2019, 18:38   [#16]

    Citind citatele dumneavoastră mi-am dat seama cât de ignorant sunt. Fără nicio urmă de ironie recunosc spășit că nu aveam habar de ele. Vă mulțumesc, domnule „Amin-escu”…

Adaugă un comentariu

:) :( :d :"> :(( :dancing: :x 8-| /:) :o :-? :-" :-w ;) [-( :peace: arata toate iconitele »