Rețete de neuitat…

Fiindcă azi e sărbătoare (știți voi, unirea principatelor Moldovei și Țării Românești), m-am gândit că o masă festivă nu strică și mintenaș am început să „răsfoiesc” fișierele puse la păstrare de atâția ani pe hard-disc-ul calculatorului personal, sperând să găsesc rețeta potrivită…

Și ce să vezi, am dat de o „rețetă” străveche (nu am creat-o eu, ci un anonim de pe net) ce se potrivește la fix și zilelor noastre. Dacă nu găsiți pedeleu pe taraba politică îl puteți înlocui cu pesedeu sau, eventual, cu aldeu. Cât despre denumire (á la Băse sau á la Dragnea) nu vă faceți probleme: indigestia e asigurată (mă rog, doar pentru unii; majoritatea votantă se linge pe degete după-așa o „delicatesă”).

Blonda de Pleșcoi poate fi înlocuită fără teamă cu „frezata” din Videle iar vârful de boc e neglijabil.

Vă asigur că rețeta face toți banii, mai ales atunci când e gătită de bucătarul șef. Nu vă spun numele lui, că-l știți…

Încă o dată precizez că „rețeta” e culeasă de pe net în urmă cu vreo 5 ani. Autorul ei merită recunoștința noastră. Părerea mea…

Tocană pedelistă cu ciolan á la Băse…

Ingrediente:
Un popor mare, necopt, fără miez;
Mult ciolan;
Trei- patru partide mari și câteva mai mici de diverse culori;
O blondă de Pleșcoi;
Un vârf de boc;
O legătură mare de servicii secrete cu urechi fine;
O curte constituțională moale și bine frăgezită;
Câteva cozi de procurori;
Două- trei sindicate stafidite;

Condimente:
Apă de ploaie;
Praf în ochi;
Gargară măcinată;
Zeamă de baliverne;
Tupeu vărsat;

Se taie poporul în două părți, una bună și una rea. Apoi fiecare bucată se taie în două, una bună, una rea, și tot așa până se formează bucățele mici ce pot fi mâncate dintr-o înghițitură. Se separă apoi bugetarii de nebugetari, medicii de pacienți, profesorii de studenți, copiii de părinți, grașii de slabi, și se lasă la decantat până se ridică la suprafață uscăturile. Acestea se culeg cu atenție și se pun deoparte într-un recipient călduț. Din restul se taie 25%, se scoate vlaga și se pune la foc mic, cu zeama de baliverne și cu praful în ochi, să nu se prindă. Se acoperă cu un capac mare ca să nu răsufle și din când în când se stinge cu puțină apă de ploaie.

Separat, se ia un partid portocaliu și se întoarce de pe stânga pe dreapta. Apoi se împănează pe toate părțile cu bucățele tăiate din celelalte partide. Se presară deasupra uscături, iar peste se pune vârful de boc și blonda de Pleșcoi cu ciolanul în gură, și se lasă la dospit.

Celelalte partide se toacă mărunt împreună cu sindicatele și se învelesc cu servicii secrete. Apoi se freacă bine cu cozile de procurori, se trag în țeapă și se păstrează la răcoare. Din când în când se gustă și se reevaluează.

Se așează partidele într-un parlament din teflon cu mânere. Cel portocaliu se pune cu grijă în mijloc. Pe lângă el se mai presară doua trei partide mici și bine frăgezite. Restul de partide se presară după gust. Se dă totul prin curtea constituțională și se învelește cu gargară măcinată.

Se așează totul peste poporul deja bine dinstuit și se dă la copt. Din când în când se strânge caimacul de deasupra, cu care se unge bine blonda și uscăturile de deasupra, iar peste restul se toarnă zeama de baliverne cu tupeul vărsat.

Se servește rece, pe stomacul gol, în piață. În caz de probleme digestive sunați la 112.

Ei, ce ziceți? V-a plăcut „rețeta”? Mie da, atunci când e să apreciez talentul celui ce a scris-o, și categoric nu atunci când sunt obligat să o tot „degust” vreme de 28 de ani…

Autor: Francisc Bouda – (Guest Post)