Cu forme neregulate, unele mici altele mai mari, murdare cu pământ, pe unele dintre ele poate câteva mici puncte negre … acestea erau roşiile de altădată. După ce erau spălate bine cu apă şi gustai din ele, toată atenţia îţi era captată de gustul extraordinar al roşiei româneşti, cultivată în grădină, de ţăranul român. Coaptă sub razele soarelui şi bătută de vânt … Acelea erau roşiile adevărate, cu o aromă extraordinară.

A trecut multă vreme de atunci şi încet, încet, am ajuns să uităm gustul roşiilor. Lumea cumpăra din supermarket, roşii din import, aduse de prin Turcia, Ungaria, etc.

Vizual, roşiile din supermarket sunt aproape perfecte, rotunde, curate şi frumoase, uneori atât de frumoase încât ai impresia că sunt din plastic. Da, şi gustul este “pe măsură” … tot din “plastic”. Roşiile din ziua de azi, nu mai au nici un gust iar cei mai tineri care n-au apucat să guste din roşiile româneşti de acum 20~30 de ani, nici nu ştiu ce au pierdut …

Uneori mai găsesc prin piaţă, roşii care au un uşor parfum de roşie şi nu-s chiar atât de rele la gust, însă parcă tot nu se compară cu “roşiile copilăriei”. Şi în piaţă, trebuie să cauţi mult, pentru că majoritatea celor de la tarabe nu sunt altceva decât nişte samsari, nişte comercianţi care cumpără dintr-ul loc şi vând în alt loc, mai scump, de multe ori sunt “negustori” ţigani, care n-au văzut în viaţa lor cum ara o grădină ori cum se cultivă o roşie …

Cândva, aşa arăta o roşie de grădină, era extrem de gustoasă, iar mirosul ei îţi făcea poftă…

Acum, în supermarketuri, roşiile arată aşa:

… şi n-au nici un gust. Mirosul? Lipseşte cu desăvârşire, sunt pur şi simplu inodore!