Să ne mai descreţim frunţile: glume vechi dar… mereu noi!

Se spune – şi nu fără temei – că glumele vechi sunt ca şi vinul. Ele nu-şi pierd aroma şi savoarea pe măsură ce trec anii. Dimpotrivă, devin (poate) şi mai atrăgătoare! Îşi schimbă, uneori, doar personajele sau “hainele lingvistice” dar rămân la fel de gustate, mai amuzante.

Spre eventualul deliciu al dumneavoastră, am ales doar câteva asemenea glume din anii începutului de secol 20, publicate de revistă de umor “Moftul român”, condusă (din câte probabil se ştie) de marele dramaturg Ion Luca Caragiale.

LA EXAMEN:
– Rosemberg Morit, ce este gâsca?
– Gâsca? Este un pasere.
– Brava! Ce foloase ne dă ea?
– Şunca de ghisca.
– Bravo! Altceva?
– Untura de ghisca.
– Bravo! Şi ce ne mai dă?
– Pene cu care îşi curăţă tatul meu ţigaretul.
– Bravo! Ai mai uitat însă ceva…
Rosemberg Morit, se gândeşte, se scarpină după ceafă, iar se mai scarpină şi se gândeşte, dar degeaba; nu nimereşte să spună că gâsca ne mai dă şi puf, cu care umplem pernele. Atunci profesorul încearcă totuşi să-l ajute:
– Rosemberg Morit, gâsca ne mai dă ceva… Ia adu-ţi bine aminte, ce aveţi voi în pat acasă?
Micul Morit, ca iluminat, răspunde repede:
– Gâsca domnule, ne mai dă şi purici şi păduchi de lemn!
(”Moftul român” – 1902)

DRAGOSTE:

La masă:
– Ginere dragă, să-ţi sufle măicuţa-n ciorbă, că-i prea fierbinte; să nu te arzi!
– Dragă mamă soacră, nu mai sufla că mi-o acreşti!

– Ginere, de drag ce-mi eşti te-aş băga la sân de păr. Am să vin să stau la tine.
– Să vii mamă soacră; în palme am să te ţin!
(”Moftul român” – 19 august 1901)

– Spune-mi te rog, Iorgule, de ce te duci aşa des la berărie şi niciodată la universitate?
– Pentru că berării sunt multe dar universitate este numai una.

TALMUDIC
– Rabi, zice Sura foarte mâhnită, bărbatul meu a inebunit…
– După ce cunoşti?, întreabă rabinul.
– A tăiat vecinul nostru o purcea şi l-am prins pe Smil mâncând cu vecinul.
– E un ticălos, zice rabinul, dar nu a înnebunit; du-te liniştită acasă…
Sura merge acasă. După trei zile se-ntoarce, de astădată disperată.
– Rabi, acu a înnebunit de tot!
– Ce-a mai făcut?
– L-am prins pupând bucătăreasa!
– E un mare ticălos, zice rabinul, dar nu a înnebunit; du-te liniştită acasă.
– Cum, rabi? Alaltăieri, nu; azi, nu; nu mai înţeleg!?
– Fireşte, zice rabinul; dacă ar fi înnebunit, mânca bucătăreasa şi pupa purceaua!… dar aşa…
(Calendarul “Moftul român” pe anul 1902)

MITICĂ
Mitică e şovinist;
– Iar când voi fi mort, monşer, nu vreau să mi se cânte altceva la înmormântare decât “Deşteaptă-te române”!
(”Moftul român” 2 septembrie 1901)

Muşteriul: – 75 de lei sicriul ăsta?… Cam scump.
Negustorul: – Regret, dar nu putem mai ieftin; dar dacă luaţi două, vi le lăsăm cu 70 de lei bucata.

– Spune-mi te rog, Emilio, de ce nu iei locotenentul în căsătorie?
– Dar gândeşte-te mătuşo, mi-aş pierde cel mai asiduu curtezan.
(”Moftul român” – 8 Iulie 1901)

– Ei, cum îţi merge?
– Doctore, mă doare capul, nu pot să răsuflu, mă doare tot, mă dor toate, tot corpul, nu pot dormi, n-am poftă de mâncare.
– Dar în rest, eşti bine?

DIN INIMĂ
– Ce ai, Coană Mariţo? … Te văd cam fără dispoziţie.
– Ce să am soro?… A plecat bărbatu-meu şi frate-miu şi băiatul la Moşi de azi dimineaţă şi nu au mai venit. Aşa singurică, nu ştiu cum, nu-mi sunt boii acasă!
(Moftul român” – 16 mai 1901)

AFORISME

– Ce poate fi mai bun ca o femeie frumoasă?
– Două!

Sărutarea? – Un aperitiv.
Căsătoria? – O indigestie.
Divorţul? – Un purgativ.

Din fluture se naşte omidă; Din femeie? Soacră!…

(”Moftul român” – mai 1903)

Aşadar, bancuri, glume şi aforisme vechi, reactualizate. Exact ca şi… noul Guvern reactualizat al PSD-ului! Este tot o glumă, nu? Aforimele le lăsăm pentru altădată!…

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)