Frumusețile naturale ale României
Frumusețile naturale ale României
De când mă știu, am fost și sunt un pasionat iubitor de frumos, de (minunatele) peisaje ce ți le oferă mai la tot pasul – cu atâta dărnicie, și-n orice sezon – natura ce ne înconjoară! Mai ales aici, la noi, în România unde, să recunoaștem, suntem privilegiații unor adevărate minunății pe care bunul Dumnezeu ni le-a dăruit în timp.
Într-una din zilele verii trecute, împreună cu soția, am pornit la drum cu mașina, spre o zonă de munte. Din mers, priveliști de o rară frumusețe se desfășurau înaintea ochilor, dornici să cuprindă totul. Tot de ce ni se oferea: drumuri șerpuitoare prin dealuri domoale, de un verde-galben greu de descris, păduri de foiase și mai apoi de brad, cu murmurul izvoarelor sau al paraielor ce încet, încet își lărgeau matca în veritabile râuri cristaline! Din loc în loc, flori albastre de cicoare și nu numai – răsărite pe marginea șoselei – confereau peisajului un farmec de vis! Din splendida zonă submontană, trecem, pentru un timp, cu aceeași foame de frumos, printr-o câmpie. Soarele, nu demult răsărise, iar câmpia prin care treceam se limpezea treptat, treptat de spuma argintie a stropilor de rouă. Câmpia urmată – din nou – de dealuri, cu ogoare și livezi, creează un veritabil pastel multicolor! Fără exagerare, cred că nici un pictor maestru n-ar reuși să redea întocmai, frumusețile meleagurilor noastre! Pe acestea doar le simți cum ți se revarsă pretutindeni, în sufletul umplut de încântare…
Ajungând la destinație, într-un loc cu alte asemenea veritabile minunății, admirate în tihnă și sorbite cu nesaț, am hotărât, pe loc, să ne continuăm periplul prin frumusețile de neegalat ale patriei și-n alt sezon. Ceea ce, cu timpul, am și reușit.
De la munte, la mare, prin stațiuni balneo-climaterice de odihnă sau tratament, atât în deltă cât și-n alte locuri mirifice, la fel de atrăgătoare, acolo unde primăvara, vara, toamna sau iarna ne-am odinit și ne-am răsfățat privirile…
Din acele perimetre ale pitorescului sublim am inmortalizat pe peliculă și pe hârtie foto, sute de imagini din care, doar o mică, foarte mică parte (atât cât ne permite spațiul) vi le oferim – cu drag și dărnicie – dumneavoastră, tuturor celor care, într-un fel sau altul, colaborează pe acest blog. Între aceștia, mă refer, mai ales, la Dl. Severus (nu știu dacă este adevăratul nume sau un pseudonim?!) care, într-un comentariu la un alt articol, ne sugera să scriem “și despre alte lucruri mai plăcute, mai frumoase și mai puțin plictisitoare“! Nu știu în ce măsură am reușit, sau nu, să-i înfăptuiesc întru totul sugestiile (sfaturile) dar – pe cât posibil – am… încercat!
“În natură nu există urât, tot ce este zămislit de Dumnezeu este desăvârșire” (Valeriu Butulescu).
Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)
4 comentarii la “Frumusețile naturale ale României”
Da, e adevărat, avem o țară frumoasă, natura a avut grijă să ne ofere cât s-a putut de mult în această parte de lume.
Cea mai frumoasă? Nu știu … cred că, e puțin “forțată” expresia.
Există locuri deosebit de frumoase pe această planetă. Însă, cum spunea cineva: “România este o țară frumoasă, păcat că este locuită“. Iar asta, o putem vedea la tot pasul.
În România -- începând de la clasicul “miserupism” (”lasă bre, că merge și-așa…“) și până la lipsa unei educații și a unor bugete pentru a păstra natura și frumusețile așa cum sunt ele și de asemenea pentru a facilita accesul la aceste frumuseți naturale (autostrăzi, drumuri de acces bune, infrastructură turistică de calitate, etc) -- frumusețile naturale și-au cam pierdut farmecul, în unele cazuri, tocmai din cauza intervenției omului (deșeuri, mizerie, dezordine), iar în alte cazuri taman din cauza lipsei de intervenție din partea omului (curățenia zonelor prin care trec turiștii, modernizarea infrastructurii turistice și de acces în zonă -- ori, măcar întreținerea în bune condiții a celor existente -- lipsa de educație, lipsa promovării inteligente a acestor frumuseți naturale, faptul că turismul românesc nu este capabil să profite din plin de ce ne-a oferit natura și multe altele)…
Cât despre “Dl. Elischer”: -- da, acesta este numele său real (Elischer Severus) și nu este nici un pseudomin. Pur și simplu, așa-i scrie în buletin. Este cetățean român cu origini germane -- de aici și numele.
“Elischer” este numele de familie (moștenirea germană), iar numele “Severus” (chiar am discutat la un moment dat cu Severus, pe tema asta!) vine de la generalul Severus, cel care a condus legiunile romane de la Rin, devenind mai apoi cel de-al 21-lea împărat roman, Lucius Septimius Severus: https://ro.wikiped...Septimius_Severus
Foarte fain ! Splendid !. Cand vad aceste poze frumoase simt ca am castigat la loterie aceasta tara minunata -- Romania. De ce sa nu fii vesel ca ai ocazia sa traiesti intr-una dintre cele mai frumoase tari de pe pamant?
Am sa va dau un exemplu, era prin anul 2001 si eram pe o insula portugheza numita Porto Santo, in oceanul Atlantic. Soarele cam parjoleste vegetatia, si verdeata nu e chiar ca si la noi pe litoral. Cand esti acolo realizezi cat de frumoasa poate fi Romania, cu niste locuri poate de neegalat.
Intr-o zi de munca, i-am aratat sefului meu portughez o imagine din aceea de pe o sticla cu apa minerala, in care se vedeau munti , campuri si multa verdeata. I-am spus ca asa arata locurile unde locuiesc, din tara mea. A spus ca nu ma crede… si citeam invidia in ochii lui.
Bun articol, iar ce a scris Dan mai sus in legatura cu numele este perfect adevarat. Si culmea, analizand poza cu L.S. Severus , cred ca daca imi las barba si imi fac freza ca a lui, chiar semanam
Dle Severus,ma bucura faptul ca cele postate(scrise)de mine au fost(sau sunt)pe placul Dv!Tara noastra,Romania,are,cum bine ati precizat(si cum oricine se poate convinge…)si locuri minunate.Ba chiar,incantatoare!Ce folos insa daca fie ca nu le vedem,fie ca ne facem ca.. nu le vedem sau,ce-i mai grav,ne batem joc de ele,le distrugem cu o nonsalanta demna de o cauza mai buna,folositoare noua,tuturor!Ei,de aici,si nu numai de aici,multe din temele si subiectele abordate de noi,cei care mai scriem( si pe blog),au mai mult o tenta negativa care ,uneori,e adevarat, plictiseste!Cum ati remarcat si Dv.Sa speram insa ca,in timp,lucrurile se vor aseza intr-un cadru normal,si,pe cat posibil,FRUMOSUL va detine ponderea!….
Ce sa faci, nu toata lumea iubeste cu adevarat natura, si atunci ne miram ca se inmultesc gunoaiele in mijlocul naturii, si in plus mai si distrugem, ca noi suntem oameni puternici… nu ne stau in cale muntii, marile si oceanele.
Putina educatie de mici copii, nu ar strica.
Spune unui prieten ca nu e bine ce face, cand arunca ceva pe jos, pe geamul de la masina, etc.
Sper ca lumea sa se schimbe, sa fie mai buna…