Fotbal și politică
Dinamo nu e în play-off. Of, of, jale mare…
Știu că e inutil să-mi uzez tastatura scriind despre Liga întâi, dar o fac, totuși.
În lipsă de altă ocupație (se pare că am destulă vreme de risipit), am urmărit câteva meciuri din finalul acestui „sezon regulat” al Ligii. Dincolo de calitatea „second hand” a spectacolului fotbalistic, am remarcat „plăcerea” cu care își dau la „gioale” suporterii echipelor angrenate în luptă. Toți se pricep la sportul ăsta popular (chibiți ca la noi, mai rar) dar puțini observă că fotbalul românesc nu are cum să se salveze din mocirla în care se îneacă întreaga societate.
„Artificiile” astea cu play-off, play-out și clasamente făcute în trei (în funcție de interesele unora) nu pot aduce nimic bun. Un campionat sănătos (pe bune, vreau să spun) e acela care încurajează competiția: fiecare echipă participantă joacă cu celelalte combatante și departajarea se face socotind punctele câștigate.
În cazul în care la stabilirea ierarhiei numărul punctelor e același, ar trebui să primeze două criterii:
– Victoriile obținute
– Golaverajul
Dacă nici așa nu se poate face departajarea, se aplică regula rezultatelor directe dintre echipele în cauză. Degeaba o tot învârtim ca la Ploiești, domnilor: fotbalul e un sport care se joacă pe goluri și campionatul e un „război” în care fiecare echipă se „luptă” cu celelalte.
Da‘ mă luai cu vorba și uitai să spun esențialul: fotbalul nu mai e de multă vreme un sport, ci o afacere continentală în care amatorii nu au ce căuta. Nu poți ajunge în vârful ierarhiei dacă nu te pricepi. Și, mai ales, dacă faci blat cu impostura.
Orice analogie între fotbal și politică e absolut întâmplătoare. Berea-i de vină…
Autor: Francisc Bouda – (Guest Post)
5 comentarii la “Fotbal și politică”
Dacă fotbalul ar fi singura chestie care nu merge cum trebuie în țara noastră, aș fi un român fericit.
Dacă fotbalul ar fi singura chestie care merge cum trebuie în România, aș redeveni suporter…
Off topic:
Șă fașe bănățanul când în curce bace coșava? Bagă doi chituși în sobă, scoace o holbă ge răchie șî-l doare-n cur ge toace avertidzările colorace în tăt felu ge culori, rostâce pă la tăt felu ge televiziuni.
Copilu doarme, muierea la fel, păi șe să facă omu? Ce pui cu viscolu?
Traducere:
Ce face bănățeanul când afară e viscol? Bagă doi butuci în sobă, scoate din butoi o juma’ de țuică făcută astă vară și nu bagă de seamă avertizările portocalii emise de meteorologi prin gura televiziunilor.
Toți dorm, cu cine să stea de vorbă? Cu vântul?
Despre fotbal (cel românesc, evident!) nu cred că are rost să mai vorbim. Nu există! Există doar o șleahtă de oportuniști și bișnițari de nivel înalt, care-au pus stăpânire pe fotbal. Treaba lor, hai că eu unul de fotbal mă pot lipsi… Necazul este că “modelul” din fotbal bag de seamă c-a fost preluat în politică! Iar aici e jale! E jale mare, coane! Dacă, așa cum am zis mai înainte, de fotbal mă pot lipsi, în schimb, treaba politică mă arde la buzunar! Și mă arde rău de tot! Mai ales că eu mă situez în jumătatea aia care dă la stat, nu în aia care primește…
În sfârșit te văd dispus la vorbă, Dane! Necazul nu e că fotbaliștii noștri își dă cu stângu’-n dreptu’, ci ăla că toți se cred talentați. Iar jalea despre care vorbești e consecința firească a „inocenței” celor mulți.
Cin’-te ține să nu fii „jumătatea care dă la stat”? Aaa! Am priceput. Vrei să trăiești într-o lume normală. No chance , băiete.!
Statul român știe doar să ia, nu să și dea. Ia de la albine și dă la trântori. Și-s mulți, crede-mă. Au și trântorii menirea lor, dar nici chiar așa…
Derby în play-off. Of, of…
Aseară s-a jucat meciul dintre CFR (Cluj) și FCSB (București). L-am urmărit cu sufletul la gură și berea pe masă. Credeam că ardelenii vor câștiga, dar nu a fost să fie.
După mai bine de jumătate de oră de „jucat” ardelenii au „preluat” conducerea meciului (Culio a băgat-o în ațe după un penalty fluierat cu multă ușurință de arbitrul Hațegan). Restul meciului a fost o fugă după egalare.
Steaua (vorba comentatorilor) a alergat în disperare ca să egaleze scorul și a reușit. Nu e cazul să ne întrebăm de ce. Molcomia ardelenilor explică rezultatul. Nu poți fi câștigător dacă te aperi. Pardon, poți câștiga un război pierzând o bătălie…
Una peste alta, acest „egal” în lupta fotbalistică dintre „capitală” și „provincie ” e absolut normal. De ce ar pierde echipa ce se apără? De ce ar câștiga invadatorii?
CFR Cluj va câștiga acest campionat (cred eu). Nu fiindcă se pricep prea mult la jocul numit fotbal, ci pentru că au o strategie: își apără „cetatea”.
Nu mai scriu, că-s prea multe „pixle” golite…
Of, of, play-off…