Fără titlu, doar lacrimi…
A murit un OM, oameni buni…
Moartea nu e ceva ieșit din comun, ba dimpotrivă, cu toții știm că vom muri într-o bună zi. Fiecare dintre noi își trăiește viața precum îl duce capul…
Dar când citesc părerile unora (făcute publice cu ajutorul „măriei sale Internetul”) m-apucă damblaua. Câți dintre voi, stimații mei concetățeni, sunteți în stare să vă trăiți viața într-un exil forțat? Câți dintre voi îi înțelegeți pe deportații Bărăganului? Câți dintre voi pricepeți că „societatea socialistă multilateral dezvoltată” clamată de Ceaușescu a pus la temelie milioane de conștiințe?
Regele Mihai a avut ghinionul să se afle la locul nepotrivit într-un moment al istoriei ce nu ținea seamă de onoare. „Stalin și poporul rus libertate ne-au adus”, nu-i așa? Sau (dacă nu v-am convins încă) „Ana Pauker și cu Dej bagă spaima în burgheji”.
Experimentul comunist a reușit, tovarăși! Ultima metereză s-a prăbușit sub povara vremii. Mi-e rușine să-mi șterg lacrimile odată cu fariseii…
Dumnezeu să te-odihnească, Majestate!
Autor: Francisc Bouda – (Guest Post)
2 comentarii la “Fără titlu, doar lacrimi…”
Sper că lacrimile mele nu devin motiv de zâzanie pentru suporterii social-democrației. A murit ultimul rege al României! Oameni buni, pricepeți asta?
Lăsând la o parte opiniile mele despre tot ce înseamnă regalitate, da… să-i fie ţărâna uşoară (cum se zice prin popor), a murit un om.