Cuvinte nespuse…

Cui să te adresezi atunci când nimeni nu e dispus să te asculte? Cu cine să dialoghezi atunci când îți împarți singurătatea între două cutii de bere și certitudinea că deții cheia adevărului? Renunți la speranța că poți fi înțeles și tastezi cu strângere de inimă, folosind de prea multe ori butonul „delete”, ce-ți trece prin minte. Te împaci cu ideea că ceilalți nu sunt destul de educați ca să te înțeleagă și te complaci cu marasmul.

Scrii (din când în când) câteva rânduri cu nădejdea că cei cărora te adresezi le citesc și sunt în stare să le și priceapă. Te enervezi atunci când rândurile tale sunt ignorate și o iei mereu de la capăt. Încerci să te faci înțeles, deși știi foarte bine că n-ai sorți de izbândă.

Tineretul prezentului e croit din altă „stofă”. Generația ta a îmbătrânit făcând bătături în palme de la furcă, sapă, coasă, târnăcop, lopată și alte asemenea unelte. Generația tânără de azi are bășici la degetul arătător de la „gâdilatul” „taciscrinului” (touch-screen pentru cei avizați). Când te bagi în vorbă cu ei să nu faci greșeala de a aduce în discuție munca. N-au măturat niciodată o curte, dar se pricep la „frecatul” ecranului.

Pe cine să mai lămurești că pâinea cea de toate zilele înseamnă sudoare când trăim într-o lume ce a făcut din impostură regulă? Pe cine să mai convingi că Iliescu, Constantinescu, Băsescu sau Iohannis sunt răul mai mic? Populimea a ales încă o dată răul mai puțin rău. Era vai de capul nostru de alegeam răul cel mare…

Oricum e vai… Mama lor de „tehnocrați”, căci lumea politicii își vede de treabă: mai o pensie suplimentară pentru aleși, mai un vot împotriva arestării hoților. Vedeți-vă de oala de sarmale (fiindcă tot e Crăciunul) și nu vă băgați în horă dacă nu știți cum se dansează politica ce-o cântă muzicanții pe bani noștri, la anul și la mulți ani!

Suntem doar niște căței ce mârăie și se mușcă unul pe altul atunci când stăpânul aruncă osul. Ne „mușcăm” între noi, uitând că „osul” e plătit din propriul buzunar. Ne contrazicem în cuvinte, fără a băga de seamă că destinele noastre depind de niște impostori pe care îi alegem periodic.

De 26 de ani suntem călăriți și ne place acest lucru: dii, căluțule, dii!…

- ajun de Crăciun 2015 -

Vorbe nerostite…

Cu cine să stai de vorbă dacă nimeni nu e dispus să te asculte? Ce dialog mai poți purta atunci când ești convins că deții cheia adevărului și ai două cutii de bere pe masă? Tastezi ce-ți trece prin minte, renunți la speranța că cineva te poate înțelege și te împaci cu ideea că ceilalți nu sunt destul de școliți pentru a te pricepe. Folosești până la uzură tasta „delete” și te scalzi în marasm.

Din când în când mai scrii câteva rânduri și speri că cititorii le înțeleg. O iei mereu de la capăt, enervându-te că ești ignorat, sperând că poți fi înțeles și știind că nu ai șanse de victorie.

„Stofa” din care e croit tineretul prezentului e diferită. Ai îmbătrânit făcând bătături în palme de la „instrumente” ca furca, sapa, coasa, tîrnăcopul, lopata și multe altele, odată cu generația ta. Tinerii zilei de azi au doar bășici la degetul arătător de la „frecatul” smartphonului. Dacă te bagi în vorbă cu ei, să nu aduci niciodată cuvântul „muncă” în discuție. Se pricep la mângăierea touch-screen-ului dar nu știu prea bine ce e o coadă de mătură, darmite o curte nemăturată.

Pâinea cea de toate zilele înseamnă sudoare, dar pe cine să lămurești de acest adevăr când trăim într-o lume a cărei singură regulă e impostura? Iliescu, Constantinescu, Băsescu și Iohannis sunt răul cel mic, dar cui să-i spui asta? E alegerea populimii și era vai de capul ei dacă alegea răul cel mare.

E vai oricum. „Tehnocrații” ăștia, cu tot cu mama lor, nu înțeleg că lumea politicii își face treaba: o mică pensie suplimentară nu strică, pe când o arestare a unui parlamentar hoț da! Fiindcă tot e Crăciun, aveți grijă de sarmalele din oală și nu încercați să vă prindeți în hora politică ce o cântă din tromboane politicienii de ani, de mulți ani!

Niște căței ce mârăie și se mușcă unul pe altul atunci când stăpânul aruncă osul, asta suntem! Ne „mușcăm” între noi pe seama „osului” cumpărat pe banii noștri. Ne încrucișăm cuvintele și nu vedem că niște impostori pe care îi tot alegem ne determină destinele.

Ne place să fim călăriți. Caii nu trăiesc 26 de ani. Dii, măgarule, dii!…

- zi de Crăciun 2015 -

P.S.: Aveți mai sus un exemplu de plagiat. Comparați cele două texte și trageți concluziile. Nu-i așa că e un plagiat reușit?

Autor: Francisc Bouda – (Guest Post)