Eurovision 2015

Am urmărit cu interes finala Eurovision 2015 care a avut loc la Viena, în Austria. Şi din toată povestea merită să reţinem câteva aspecte, poate vom învăţa ceva şi noi, românii, ceva din asta …

Primul lucru pe care aş vrea să-l menţionez, este organizarea spectacolului şi punerea acestuia în scenă, împreună cu toate echipamentele ultra moderne şi efectele speciale absolut senzaţionale, care au făcut din Eurovisionul 2015 un spectacol absolut senzaţional! O lecţie pe care Austria o dă lumii întregi, în materie de organizare de spectacole, de efecte speciale, spectacol de lumini şi inedit.

Despre voturile de la Eurovision se poate spune (la fel ca în anii trecuţi), că voturile se dau pe cu totul alte criterii decât muzicale: în primul rând, voturile sunt politice, ţin de geopolitica. Pe urmă, la Eurovisionul din 2015 s-a confirmat încă o dată şi a fost extrem de explicit faptul că, spectacolul în sine şi ineditul contează în proporţie de 70%, iar muzica în proporţie de maxim 10%, restul de 20% este geopolitica.

Iar românii ar trebui să înveţe că, dacă vrei să ai o şansă la Eurovision, trebuie să te prezinţi acolo cu o piesă în limba engleză şi nu cu una în limba română. Şi n-ai ce cauta acolo cu imagini cu bătrâni, săraci şi cu poze cu copiii străzii, se ştie că suntem cel mai “rupt în cur” popor din Europa, de ce trebuie să mai scoţi în evidenţă asta? Oricum, i-am enervat suficient de mult pe vest-europeni cu miile sau zecile de mii de români care au invadat Europa şi comit diverse infracţiuni ori cerşesc, încât să-i mai sensibilizezi în vreun fel … Pentru că, vest europenii nu fac diferenţa între “rom” sau “rrom” şi “român”, pentru ei e tot una. În plus, la Eurovision mergi să câştigi un premiu, nu mergi să câştigi compasiune pentru poporul tău sărac, în zdrenţe şi dezorganizat!

A câştigat Suedia, din punctul meu de vedere, nemeritat. Pentru că, a câştigat spectacolul de fapt, punerea în scenă a piesei (care a fost într-adevăr impresionantă), însă în cazul de faţă meritul este al “regizorului” care a gândit asta şi nu al piesei muzicale … Unde mai rămâne meritul pentru muzică şi meritul solistului pentru interpretare? Mă refer evident la muzică, nu la “interpretarea” acestuia ca “actor” pe scenă, pentru că acolo suedezul şi-a făcut treaba (cu mici scăpări). Muzica rămâne pe plan secund, se pare …

Şi în pofida faptului că, mulţi dintre “artiştii” români şi-au arătat susţinerea pentru Voltaj (ex: Mirabela Dauer) după aflarea rezultatului (România ocupând un loc ruşinos în clasament!), în opinia mea Voltaj a avut o prestaţie dezamăgitoare iar aici mă refer în mod special la solistul trupei. Au fost falsuri (şi nu puţine), emoţia solistului era cât se poate de vizibilă (ce mama drecu’, suntem profesionişti, ori nu suntem?) iar “show-ul” pur şi simplu inexistent. Ori, lumea a evoluat, pretenţiile au crescut enorm, iar ca să “joci în liga mare” trebuie să fii stăpân pe tine şi să fii “în rând cu lumea”. Altfel, niciodată nu ne vom “depăşi condiţia” din acest punct de vedere (Eurovision).