Europa e prea mică pentru un campionat atât de mare…
Cine se califică în optimile Campionatului European?
Pentru majoritatea echipelor prezente la acest turneu final, aceasta-i întrebarea Shakespeariană. Europa „unită” a creat un sistem în care învinșii au iluzia că sunt învingători, de parcă o calificare în optimi ar fi cine știe ce mare performanță. Locul 7 obținut de România în 1984 (când am fost bătuți cu 2-1 de Germania și cu 1-0 de Portugalia, dar am reușit un egal la 1 cu Spania) e mai bun decât pierderea unui sfert de finală din prezent. Pe-atunci la turneul final participau doar 8 echipe, nu ca acum 24…
Las amintirile de-o parte și mă întorc la subiect: cine se califică în optimi? Din 24 de echipe merg mai departe 16, adică doar 8 își fac bagajele și (prin urmare) o calificare din grupe e comparabilă cu un meci de baraj între UTA și Voluntari pentru Liga 1 din România.
În funcție de jocul rezultatelor din grupe e posibil să te califici în optimi cu o singură victorie, chiar și cu două meciuri egale. Deocamdată orice calcul al hârtiei e prematur, dar încerc să-l deslușesc.
Locul 3 din grupa României (dacă e „calificabil”) va juca cu ocupanta locului 1 din grupa B sau C, adică (cu mare probabilitate) Anglia, Germania, Țara Galilor, Rusia, Polonia sau Ucraina. Locul 2 din grupa noastră va întâlni locul 2 din grupa C, adică Germania, Polonia, Ucraina sau Irlanda de Nord. Câte dintre aceste echipe suntem în stare să le învingem?
O victorie în fața Elveției asigură (în proporție de 90%) calificarea în optimi, fiindcă e greu de crezut că Albania ne poate învinge. Nu iau în calcul varianta că Albania poate bate Germania. În cel mai rău caz, ne batem cu Albania pentru locul trei. Unde-am ajuns, Doamne?…
Acum înțeleg de ce Iordănescu și jucătorii convocați la drapel sunt atât de optimiști în privința calificării: socoata hârtiei ne acordă 70% șanse de calificare în optimi. În cele 6 grupe sunt cel puțin doi outsideri (în afară de noi): Albania și Islanda, ca să nu mai pomenesc de Slovacia, aflată în aceeași grupă cu Anglia, Rusia și Țara Galilor.
Marile puteri ale fotbalului de pe continent (coincidență sau nu) sunt țările ce conduc Europa: Germania, Spania, Franța, Italia și Anglia. Rămâne de văzut care dintre ele nu va fi prezentă în semifinale. Surprizele sunt (după părerea mea) excluse.
Deocamdată, toate echipele prezente la turneul final joacă „bine” dar câștigă mereu favoriții. Sau altfel spus, cei care au știința jocului. Doar naivii se scuză că au dat-o-n bară fiindcă nu au noroc…
Autor: Francisc Bouda – (Guest Post)
4 comentarii la “Europa e prea mică pentru un campionat atât de mare…”
Bun articolul, pertinent.
Să nu uităm că, fotbalul a devenit un business din care toată lumea trebuie să “trăiască”: federaţia, organizatorii, televiziunile, turismul, producătorii de bere, etc. Asta justifică modul de organizare… mai multe meciuri, mai mulţi bani încasaţi din bilete la meciuri, camere de hotel, hectolitri de bere, reclame afişate pe posturile de televiziuni, etc.
Cel mai frumos meci (până acum) mi s-a părut Anglia-Rusia, un meci în care s-a jucat bine, cu pasiune şi dăruire, unde am văzut determinare şi spectacol. Asta, indiferent de rezultatul obţinut. Evident, lăsăm la o parte barbarismul suporterilor ruşi, care atitudine şi acţiuni nu au ce căuta în fotbal şi nici altundeva.
Nu prea avem echipa, s-a vazut aseara in meciul cu Elvetia, mai ales ultima repriza. Jucatorii nu inteleg ca singurul lucru care conteaza sunt golurile.
Ramanem cu speranta si norocul, cam asta se intampla in fotbalul romanesc.
După jocul etalat ieri de România în meciul cu Elveția și de Albania în fața Franței, îmi revizuiesc părerea: România e outsider-ul grupei. Mare minune să-i învingem pe albanezi. Despre Slovacia sau Islanda am numai cuvinte de laudă…
Nu-mi rămâne decât speranța că, totuși, România nu va ateriza la Otopeni cu un singur punct în traistă.
Islanda chiar mi-a plăcut, a fost o surpriză extrem de plăcută. În rest, din ce meciuri am vizionat până acum, Anglia-Rusia a fost cel mai frumos meci.