Eu și-ale mele…
- sau despre cum să-ți îneci ideile în bere -
În orice zi în care nu fac nimic mă simt inutil printre „trăgătorii mâței de coadă”. Și sunt atât de mulți, Dumnezeule! Oriunde privesc, văd doar „deștepți” ce au știut să „se descurce”. O țâră de școală (făcută la distanță, ca nu cumva să se contamineze cu niscai cunoștințe) și vreo doi unchi cu ochi albaștri în arborele genealogic sunt garanția succcesului.
Urmașii mei își risipesc existența în aceași societate în care mi-am trăit și eu tinerețea: o lume ce mai degrabă aplaudă impostura în loc să dea cu ea de fundul istoriei.
Constat cu multă amărăciune că tinerii prezentului nu sunt prea preocupați de trecut. De istoria neamului, adică. Pentru ei trecutul (viața părinților și a bunicilor) nu e important. Mai ducă-se la cele veșnice și „moșnegii” ăștia, cu tot cu părerile lor atât de „demodate”! Important pentru ei e să fie „cool”. „Butonează” niște „smartfoane” fără să aibe habar de ce o fac. Nu toți, doar unii dintre ei…
O vorbă din popor spune că „ce naște din pisică șoareci mănâncă”. Un mare adevăr… „Pisicile” (sau „motanii”) acestei „democrații” în care ne complacem, se pricep al naibii să dea din „lăbuțe”. Iar noi (niște bieți „șoricei”) „chițăim”, fericiți că stăpânul ne permite să mirosim cașcavalul.
Iertați-mi abuzul de ghilimele. Iarăși mi-a luat berea vorba din gură…
Crăciun fericit vă doresc! LA MULȚI ANI tuturor!
Autor: Francisc Bouda – (Guest Post)
2 comentarii la “Eu și-ale mele…”
Crăciun fericit şi ţie!
Mi-a placut articolul Francisc.Sarbatori fericite si un an nou cu sanatae si bucurii!