Eu, cu cine votez?
Iată, acum, în pragul iernii, în România a început oficial – de astăzi, 11 Noiembrie – campania electorală! Așteptată sau nu, actuala campanie se desfășoară într-o evidentă promiscuitate politică și morală ce devine tot mai cuprinzătoare (și alarmantă), la mai toate nivelele. Formațiunile politice – inclusiv cele nou apărute, naționaliste și anti-europene – promit fel de fel de măsuri și proiecte, planuri ademenitoare și – mai ales – diferite, ca până la urmă (să nu cobesc!) să iasă… legi identice!
Aceasta nu-i o regulă, dar antecedentele o confirmă. Amintiți-vă doar de mult trâmbițata (și așteptată de noi, toți) reformă politică, cu care – la acea vreme – se tot făleau toate partidele, după tragedia de la “Colectiv”! Promiteau, în cor – tot atunci – “o întinerire a membrilor și de o modernizare a modului de funcționare“. A trecut mai bine de un an, dar s-a schimbat ceva?! Ei, ași!…
Campania și – implicit – scrutinul electoral care va urma, va fi doar o tradițională dispută între PSD și adversarii săi de dreapta, vor fi – cred – mult mai complicate, cu diversiuni (ca la recentul marș al unioniștilor!), cu mesaje și inerente încercări de manipulare (a naivilor). În cei peste 25 de ani de la Revoluție, toți ajunșii la putere (pe care tot noi, cei mulți și creduli, i-am votat!) au promis “raiul pe pământ”, minunile lumii în plai mioritic!
Cu ce ne-am ales? Cu nimic! Am tolerat doar minciunile debitate, toate promisiunile făcute și niciodată onorate. Am tolerat (tot din naivitate?) corupția, prostia și afacerile dubioase făcute – îndeosebi – cu banii furați de la noi, de la eternă masă de manevră a tuturora! Cât să mai tolerăm?
După părerea mea (și nu numai), actuala campanie, lipsită de orice ideologie, se va rezuma, mai mult ca sigur, la “mișmașuri” și aranjamente personale și de grup, la plătitul unor… datorii, la obligații și relații de rudenie. Scenariile de la desemnarea candidaților cât și spectacolul alianțelor electorale, confirmă, odată-n plus, veridicitatea celor mai sus scrise.
Într-un asemenea climat poluat, celebra replică “Eu cu cine votez?” are pentru mine, un singur – dar și sigur – răspuns: CU NIMENI, ABSOLUT NI-MENI!…
Autor: Marc Ciubotaru
10 comentarii la “Eu, cu cine votez?”
Nu cred că absenteismul este soluția, Marc. Cred că o democrație nu poate funcționa normal atunci când cetățenii nu-și exprimă votul. Am ajuns în situația în care destinele ne sunt hotărâte de o minoritate interesată.
Faptul că prea mulți dintre noi suntem dezgustați de prestația clasei politice nu trebuie să devină „MAI BINE NU VOTEZ, CĂ TOT N-AM CU CINE”, pentru că dacă nu votăm atunci nu putem emite pretenții.
Dincolo de vot, e cu mult mai importantă atitudinea noastră în perioadele dintre alegeri. Degeaba ne numărăm voturile o dată la 4 ani, dacă în răstimpul scurt între ele ne comportăm ca niște slugi. Dar de ce spun slugi? Ne comportăm ca niște căței cuminți și dăm bucuroși din coadă ori de câte ori „stăpânii” ne mai aruncă câte-un oscior rămas în farfurie.
Alegerile de luna viitoare au o importanță enormă, nu atât pentru mine cât pentru fiii și nepoții mei. Am destui ani în cârcă pentru a înțelege că vremea unor „reprezentanți” de teapa lui Dragnea, Gorghiu, Ponta, Tăriceanu, Băsescu și câți or mai fi a cam apus.
Prefer să aleg niște iluștri anonimi în locul unor impostori dovediți. Nimeni nu-mi garantează corectitudinea alegerii și nici nu e nevoie. Și, ca să închei, știi de ce mă duc la vot? Pentru că ăsta e singurul mod democratic de a spune ce vreau.
Nu votezi, nu contezi…
Dle Dan,se mai poate pune un B ,acolo,la final de articol, la A-SOLUT?Multumiri si o seara placuta!
@marc, las’ ca voteaza altii-n locul tau!
Nu votează nimeni în locul lui Marc, domnule Marius. Faptul că renunță la alegere nu înseamnă că s-a predat. Poate că vârsta e o cauză.
Noi, ăștia mai tineri, ce facem? Îl alegem pe Dragnea? …
Veşnica dilemă a votării.
Este o provocare transcedentală şi fundamental existenţială, o problemă adresată tutulor celor care mai au un dram de minte, o dilemă mai mare decît însăşi măreţul Univers, căreia numa nu putem să-i dăm de capăt.
Într-un mod absolut incredibil, am reuşit să realizăm atîtea realizări măreţe, am escaladat munţii şi am aplatizat dealurile, i-am sfredelit şi am făcut tuneluri, am sfredeluit cîmpiile şi am făcut marele canal, am făcut de toate şi am demonstrat că sîntem capabili de lucruri nebănuite, dar provocarea “eu cu cine votez” a rămas aceeaşi.
Chiar aşa, eu cu cine votez ?!
N-am să înşirui aicea de ce şi cu cine, şi alte aberaţii de întrebări, şi nici n-am să dau sfaturi imbecile de genul trebe să mergi la vot, pentru că mi-e scîrbă de penibilul spectacol de dinaintea votării, unde toţi îşi spală izmenele în public, demonstrînd că fiecare e cel mai tare din parcare. De fiecare dată acelaşi lamentabil spectacol de doi bani.
Şi niciodată, de la marea Revoluţie încoace, nimeni din cei aleşi care or promis marea cu sarea, care or promis promisiuni, nimeni dar absolut nimeni nu s-o ţînut de cuvînt. Gargara ce se face înaintea alegerilor este doar de a arăta cele mai sinistre feţe ale pulitikienilor, unde minciuna este pe primul loc iar binele populaţiei este undeva dincolo de ultimul loc.
Eu cu cine votez ?
De fiecare dată această formulă deschide un nou orizont, în care se aruncă vorbe grele, se fac planuri şi tactici subversive, se promite binele suprem, se face gălăgie, cu surleţe şi trîmbiţe se lansează idei una mai năstruşnică ca cealaltă, din nou promisiuni, agitaţie, confetti, telefoane, iarăşi promisiuni, un vacarm de nedescris, o nebunie în toată regula.
Mai ceva ca la circus, mai ceva ca la carnaval.
Eu cu cine votez ?…
Vocea din ce în ce mai stinsă, se aude tot mai încet…
Eu… eu cu cine votez ?…Un şir de litere încep să curgă vertical, ici colo cîte una, că o fulguială uşoară… imaginea se estompează, sunetul… se face linişte… doar un ecou se aude slab din depărtare… eu… cu cine… votez…
Nu, Francisc! Nu varsta a fost si este determinantul in a ma hotari daca sa votez sau nu. Dimpotriva, varsta pe care o am (departe de a fi… matusalemica!) mi-a oferit, in ani, o bogata experienta de viata. Mi-a demonstrat de fiecare data, pe viu, la fata locului, mizeria morala si materiala in care traim, cine au fost si sunt … alesii poporului si, mai ales, distanta enorma dintre promisiuni si fapte! Ca reporter la TVR i-am insotit (si nu o data) in campaniile electorale atat pe Emil Constantinescu, cat si pe Vadim si Ion Iliescu. Am vazut si m-am convins cam ce se intampla in tara asta, ce se ascunde in spatele asa-zisei democratii, cat de departe suntem de ceea ce inseamna cu adevarat bunastarea si, deopotriva, civilizatia de care facem atata tam-tam! Probabil, sau mai mult ca sigur, de aici deriva si mentalitatea multor concetateni, mai ales,tineri, vis a vis de oamenii in varsta! In orice caz, cred ca nu-i nevoie sa voteze altcineva (nici chiar Dl Marius!) in locul meu! Am spus-o si mai repet: asta-mi sunt convingrile mele, optiunea si hotararea ferma, nu de azi sau de ieri, ci de-a lungul anilor! Este si aceasta, daca, eventual, nu se stie inca, un drept constitutional la libera gandire si exprimare: scrisa, verbala sau prin vot!
E în regulă, Marcele. Faptul că nu vrei să votezi (sau nu ai cu cine) nu mă împiedică să-ți apreciez părerile. Îți doresc cu toată sinceritatea să atingi vârsta lui Matusalem. Nu e o ironie, crede-mă…
Dilema votării nu e veșnică, domnule Sorin. Și nici „fundamental existențială sau provocare transcedentală”.Votul nu este o enigmă pentru cei ce știu ce vor. Te împiedică cineva să-ți alegi viitorul?
Îți place de Dragnea? Mie nu, dar îți accept plăcerea. Dacă -ți dorești o Românie condusă de el, votează-l.
O să ai o viață la dispoziție pentru a-ți scrie frustrările…
Fiindcă e campanie electorală, îndrăznesc să scriu o chestie: nu-i mai votați, fraților, pe mincinoșii ăștia. De câte minciuni mai aveți nevoie ca să pricepeți că sunteți duși de nas?
Cine vă împiedică să alegeți oameni noi? De ce alegem mereu aceiași mincinoși? …
La mine este clara treaba, ma duc la vot ca de obicei, nu imi place sa ratez asa ceva. Nu stiu inca cu cine o sa votez, dar am timp sa ma hotarasc, sper sa fac o alegere buna. Pe mincinosi sigur nu-i aleg. Mai ales la cate promisiuni face PSD ma ia cu ameteala