Posts Tagged ‘rime’

Niște rime de demult…

Știu că devin enervant în insistența mea de a aduce mereu în discuție vorbe (în cazul ăsta rime) rostite cândva. Știu că tinerimea prezentului nu se dă în vânt după niște potriviri de cuvinte. Și, ca să fiu sincer cu mine însumi, mai știu că viața mea nu contează în ochii celorlalți. Totuși, îndrăznesc să-mi [...]

Literatură de sertar…

Sertarul de jos

Motto: Iubesc caii verzi alergând cu coama zburlită în vânt peste clipele roz din visele mele…

Afară plouă ca-n septembrie și neavând altceva mai bun de făcut m-am apucat să răsfoiesc paginile (îngălbenite de vreme) pe care le-am mâzgălit în urmă cu mai bine de 20 de ani cu gândurile mele. Pe-atunci nu aveam [...]

Rime… Niște biete rime de demult…

Rime

Cântec…
(niște biete rime dintr-un vechi caiet… )

Frunză verde flori de tei
Eu rămân cu caii mei…
(Puteți crede, dacă vreți
Că eu nu fac bășcălie:
Doi în grajd și-o herghelie
Pe pereți)

Frunză verde flori de fân
Lumea pleacă, eu rămân…
(Și se duc cu toți, grămadă,
Viața-n lume să o vadă…
Nu e nicio tragedie
De [...]

Complici suntem…

Câteva perechi de rime absolut inofensive…

Complici suntem…

Motto: „Cine îl iartă pe criminal devine complice” – Voltaire

Complici, tacit, îi suntem vieții noastre
Căci am făcut cu diavolul un pact
Când, refuzând seninătăți albastre,
Am acceptat un univers abstract.

Complici suntem și nu avem vreo scuză
Că viața noastră e așa cum este,
Și ne mirăm că lumea ne refuză
Când am făcut din [...]

După douăzeci de ani…

Iartă-mă, Dane, că îndrăznesc să-ți cer publicarea acestor rime scrise în urmă cu două decenii. Cred că e necesar.

Motto:

“Voi, ce staţi în adormire
Voi ce staţi în nemişcare
N-auziţi prin somnul vostru
Acel glas triumfător ?”

-V. Alecsandri-

VOI, CE STAŢI ÎN ADORMIRE…

Voi, ce staţi în aşteptare adormiţi în suferinţă
Nu vedeţi că-n ţara asta e nevoie de credinţă-n
A-adevărului putere, [...]

Niște rime învechite…

poezie-rime-versuri-scrisoare-pana-scris-calimara-cerneala

DAR PÂNĂ CÂND…

Motto:
„Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă
Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi„
-M. Eminescu-

Împresuraţi, fatal, de ceaţa mizeriei acestei lumi
Suntem inapţi să ne desprindem de blestematele minciuni
Care golesc cuvântul lege de orice strop de conţinut
Servite în meniul zilnic atâtea câte-au încăput.

Aceleaşi trâmbiţe-nvechite ne cântă zilnic tot mai fals
Acelaşi kazacioc sălbatec ce-are pretenţie [...]

Câteva rime

complici

Complici suntem…

Motto: „Cine îl iartă pe criminal devine complice” – Voltaire

Complici, tacit, îi suntem vieții noastre
Căci am făcut cu diavolul un pact
Când, refuzând seninătăți albastre,
Am acceptat un univers abstract.

Complici suntem și nu avem vreo scuză
Că viața noastră e așa cum este,
Și ne mirăm că lumea ne refuză
Când am făcut din adevăr poveste?

Ce să-nțeleg, când de [...]

Încă un moment poetic…

abstract-art

Ca să vedeți ce înseamnă „vizionarismul” unui poet de duzină, citiți rimele de mai jos. Sunt scrise la mijlocul anilor 90, ai secolului 20 (aveam pe-atunci vreo 29 de ani). Au trecut cam două decenii de-atunci și, din păcate, sunt încă actuale. Cine știe, poate că vor fi apreciate cândva…

DAR PÂNĂ CÂND…

Motto:
„Zdrobiţi orânduiala cea crudă [...]

Niște rime de odinioară…

rime de odinioară

Niște rime de odinioară…

Cuprins de nostalgia generată de dupăamiaza asta ploioasă de sâmbătă, m-am apucat să recitesc însemnările făcute de-a lungul timpului pe tot felul de hârtii.

Și uite-așa am dat peste „poezioara” de mai jos.

Cu permisiunea domnului Dan, vă propun să o lecturați…

Eu nu mai cred…

Eu nu mai cred în cei ce-omoară
Cu sânge [...]