Esența democrației…
Esența democrației…
(în doar câteva enunțuri)
Președinția ne reprezintă.
Parlamentul „emite” legi pentru noi.
Guvernele ne guvernează.
Serviciile secrete ne apără de trădători.
Avocatul poporului ne ferește de excesele parlamentului și guvernului.
Procuratura îi acuză pe hoți și
Justiția ne / le dă dreptate.
Poliția ne păzește de infractori.
Autoritățile locale ne slujesc.
Noi muncim…
Și-atunci, de ce naiba nu o ducem și noi bine? Dacă o armată de funcționari „lucrează” pentru noi, ar trebui s-o ducem ca-n „sânul lui Avram”… Un răspuns ar putea fi acesta:
Președintele este o simplă marionetă.
Parlamentarii fac legi doar pentru ei.
Miniștrii au transformat ministerele în propriile lor S.R.L.-uri.
Agenții secreți sunt sunt ei înșiși niște trădători.
Avocatul poporului e un biet câine de curte.
Procurorii acționează numai la comandă politică.
Judecătorii sunt legați la ochi și la mâini.
Milițienii nu au devenit încă polițiști.
Președinții de județ și primarii sunt noii stăpâni pe „moșiile” noastre.
Noi nu gândim…
Dar muncim și votăm periodic, amăgiți de „zăhărelul democrației” pe care ni-l tot arată toți cei amintiți mai sus. Și, în loc să dăm cu ei de fundul urnei de vot și al istoriei, le plângem de milă pentru că (vezi, Doamne!) n-au condiții decente acolo unde le este locul. La pușcărie, vreau să spun…
Știu că din enunțurile de mai sus se revarsă o „mânie proletară” demnă de timpuri nu demult apuse, dar la fel de bine știu că nu așa arăta „democrația” din visele tinereții mele. „Capitalismul” ăsta de care avem parte în prezent (unii îl numesc „de cumetrie”) e la fel de rău ca și „construirea societății socialiste celei mai dezvoltate” propovăduite de Ceașescu.Chiar mai nociv, aș zice…
Rămân un visător și îndrăznesc să cred că mai există și speranță (pentru mine, în viața de apoi; pentru cei tineri în ziua de mâine). Condiția necesară perpetuării nădejdii e simplă: să luăm atitudine și să-i obligăm pe cei ce ne reprezintă să facă cum spunem noi, nu cum vor ei (bine, fac o paranteză ca să scriu că „aleșii” se cred mai deștepți decât alegătorii și au dreptate: niște votanți ce se duc la urne doar „impulsionați” de PET-ul de bere sunt de-ajuns pentru perpetuarea lor la putere). Întrebarea e: de unde să să luăm atitudinea într-o țară populată de ignoranți, șmecheri și hoți?… Căci cei ce mai au încă o părere sunt minoritari…
Gustul berii e mai plăcut decât „esența democrației”. Vă rog să mă credeți, știu ce spun…
Autor articol: Francisc Bouda, 9.9.2015 (Guest Post)
14 comentarii la “Esența democrației…”
Mulțumesc pentru caricatură, Dane. Chiar că se potrivește!…
Cu plăcere …
Democratia asa cum este ea azi, nu functioneaza asa cum oamenii si-ar dori. Contrar celor care cred ca altceva mai bun nu avem, eu cred ca am putea avea totusi un alt fel de democratie, am putea avea o democratie moderna, regandita, care sa nu permita derapaje din partea politicienilor, sa nu permita furtul din banii publici, iar asta se poate face cu niste pedepse aspre pentru cei care fura din banul public.. nu ca acum, ca ia cu suspendare, sau ca e eliberat dupa un sfert din pedeapsa pentru ca a scris o bazaconie de carte pe care oricum nu o citeste nimeni si care nu foloseste nimanui.
“presedintele e o simpla marioneta“… depinde, n-as zice ca Putin e o simpla marioneta. Bine… nici nu e de luat ca exemplu, insa, puterea presedintelui este limitata de Constitutie si este limitata tocmai ca sa nu permita aparitia presedintilor cu apucaturi dictatoriale.
Am scris rândurile de mai sus gândindu-mă exlusiv la plaiurile mioritice, domnule Marius. De acord cu dumneavoastră, Putin nu e în niciun caz o marionetă. E unul dintre păpușarii ce trag sforile după care „dansează” în „muzica democrației” ăsteia mondiale (și) președinții României… Votul așa-zis „democratic” e o mare minciună atâta vreme cât nu e dublat de atitudine. Votăm în zadar o dată la patru ani dacă în răstimpul dintre cele două ștampile nu ne pasă că „aleșii” ne fură până și speranțele. Atâta vreme cât (vorba domnului Alin) hoții, loviți subit de talent scriitoricesc, își permit să râdă de naivitatea celor cinstiți nu putem vorbi de democrație… Sau poate că da, dar noi suntem cățeii de al căror „lătrat” îi doare în fund pe „dulăi”.
Nu exista democratie atata timp cat presedintele are imunitate si alte tari ne dicteaza ce sa facem. Basescu a ramas presedinte din cauza ca a fost sprijinit de Sua si de Merkel. Democratia e doar cu numele.
Am scapat de Basescu si am dat de neamtul care isi mareste salariul si sparge peretii de la vila ca se teme de microfoane. Cheltuie 2 milioane de euro, bani cu care s-ar fi putut construi alta vila. Politicienii corupti nu ar trebui doar sa mearga la puscarie, ci sa invete de la alte tari, cum ar fi SUA, cum se recupereaza prejudiciul. Degeaba sta ala 2 ani, scrie o carte la care cumpara tot tirajul sa nu se observe ca e plagiata si iese repede. Sa returneze banii pe care i-a furat, nu ma incalzeste pe mine ca sta la racoare.
Deocamdată e prea devreme să-i amestecăm pe nemți cu prostia autohtonă. Nu ai cum să bagi în aceeași oală perfecțiunea germană alăturin de „democrația” românească. Românii sunt mult prea ocupați cu minciuna încât să-i i înțeleagă toate sensurile…
Am mai spus-o și o voi repeta de câte ori voi avea ocazia ;
democrația este o formă de conducere și organizare socială PERIMATĂ!!!
Dați-ne și o soluție, domnule Marand. Accept „postulatul” dumneavoastră referitor la conducerea și organizarea socială „perimată” numită democrație. Vă întreb (biet naiv) ce e de făcut? Ce punem în locul acestei democrații expirate? O nouă dictatură?… Da. Dictatura bunului simț e singura rezolvare…
@Francisc întâiul
(acesta este un model de folosire a ghilimelelor… sugerează o autoironie, acesta fiind unul din modurile pe care lb. română le admite in ceeace privește folosirea lor).
-- 1. Cuvântul postulat trebuie scris fără ghilimele. Și asta pentru că afirmația mea nu este un postulat. Ea, (afirmația), poate fi demonstrată, iar demonstrația e la îndemâna orișicui…. „din păcate”… n-am inventat eu apa caldă!
-- 2. Înțeleg foarte bine autoironia cu trimitere, … de la „biet naiv”…acolo ar fi trebuit să folosiți ghilimele, nu paranteze!
-- 3. Cu privire la „ce punem în locul…” răspunsul se află chiar în interiorul articolului dvs., numai că eu, cunoscând dialectica hegeliană știu să inversez… asta în cazul în care înțelegem și suntem de acord să gândim prin prisma experienței umane. Totuși, se poate sări acest pas….(nu este accesibil oricui, pe de-o parte, iar pe de altă parte nu am convingerea că este calea cea mai indicată). Greșeala dvs. constă în faptul că enumerați efectele binecunoscute ale așa-numitei democrații, (indiferent că este dâmbovițeană sau de pe alte meleaguri), -- și nu toate! -- dar eludați total cauzele, care sunt conoscute și (parțial) acceptate de societate în ansamblul ei.
-- 4. Există posibilitatea unor poziții oarecum diferite în ceeace privește modul de aplicare a unei/or schimbări majore a modului de conducere și organizare socială, între care și dictatura de care dvs. pomeneați, (dovadă că v-ați gândit la o asemea eventualitate!, însă nu așa cum a cunoscut-o istoria de până acum, ba mai mult, dictatura este și ea o formă la fel de perimată ca și democrația!). Totuși, dacă admitem că o schimbare majoră este necesară, ea trebuie să se producă din interiorul societății. Nu va veni nici un „Messia” ca să ne arate calea și la fel ca și dvs., eu singur, sau dvs., nu vom putea schimba lumea. Dacă însă acest surogat de democrație face greșeala majoră de a ne lăsa să comunicăm liber, atunci trebuie să profităm (într-o bună zi n-o să mai avem această facilitate!) prin a comunica idei coerente (CHIAR DACĂ S.R.I. ESTE PREZENT-DACI TREBUEIE SĂ NE ASUMĂM UN RISC!). Coerența nu este cea pe care o promovați dvs.,- adică toată lumea va spune „da dom`le, ce dreptate are…” -- pentru că, repet, dvs. comunicați efecte. Dacă ați fi comunicat cauze, efectul ar fi fost altul, anume înțelegerea modului de funcționare a acestei democrații!Și dacă dvs. poate nu știți cauzele, există posibilitatea a fi știute și comunicate de alții. Nu suntem doar noi doi pe lumea asta!
-- 5. De pe o asemenea poziție lucrurile s-ar putea schimba radical. Alta ar fi abordarea. Țintele și finalitățile ar fi altele. Căutarea orbească a unei/or căi, așa cum se face azi, (căi care poate nu există sau nu sunt viabile), poate duce la desființarea unei nații. Nu orișicine (fie persoană fie grup) poate genera o asemenea schimbare, iar progresul nu va fi imediat. Totuși un 1990 nu va mai fi! Ca atare este nevoie de un altfel de 1990!
Aceasta este soluția!
Ați reușit să mă amețiți mai tare decât berea, domnule Marand. Ghilimelele și parantezele pe care le folosesc în exprimare sunt absolut necesare pentru „autoironia” (fir-ar să fie, iarăși ghilimele și paranteze) în care mă scald. Dar nu pricep nici să mă bați cu parul ce-ați vrut să spuneți (dincolo de bunul-simț de care dați dovadă) afirmând că e „nevoie de un altfel de 1990” ca soluție. Au trecut 25 de ani de-atunci. Generația născută în anii 80 s-a maturizat între timp (puneți dumneavoastră ghilimele unde credeți că e necesar) dar nu a înțeles deocamdată că e musai să lămurească trecutul pentru a avea și viitor…
@Francisc întâiul
„Ați reușit să mă amețiți….” într-o bună zi o să ziceți că v-am amețit mai tare ca aloolul pur…N-am știut că sunteți așa sensibil la ….alcool…
„Dar nu pricep în ruptul capului….” Probabil că ați uitat ideile din textul scris de dvs.
Pe de altă parte, pe lumea aceasta sunt, în genere vorbind, două feluri de lucruri: simple și complicate.Cum însă democrația este un lucru complicat, chiar foarte complicat, (să nu-mi spuneți că noi n-il facem complicat), nici răspunsul la problema discutată de dvs. nu poate fi unul simplu.Dacă ați face, însă, o analiză gramaticală și alta semantică v-ar fi ușor să înțelegeți mesajul.
În fine, Internetul nu mi se pare locul ideal al unei dezbateri pe o asemenea problemă.Și nici dorința de a scrie articole (de dragul de a le scrie) nu mă animă.Răspunsul complet ar fi de dimensiunea unei cărți de câteva sute de pagini, ceeace nu intenționez să fac aici.
Nu sunt deloc „sensibil la alcool”, domnule Marand. Beau (în medie) patru beri pe zi și o litră de pălincă pe săptămână. Unii spun că asta se numește alcoolism, dar nu le dau crezare. Observ însă că vă erijați în „jandarmul ortografiei limbii române” și dați sfaturi gratuite celor ca mine și ca domnul Ciubotariu, în timp ce scrieți „noi n-il facem complicat” având la îndemână variantele corecte „noi îl facem” și „noi ni-l facem”. Data viitoare (când mai comentați rândurile mele) vă rog cu tot respectul să păstrați analizele gramaticale și semantice doar pentru dumneavoastră și nu mai căutați printre virgulele altora dovada propriei erudiții…
Erată: „Și să nu mai căutați”, ca să nu se supere încă o dată semanticul domn Marand…