Enigmă…
Ce-am avut și ce-am pierdut…
Pentru cititorii mai tineri ai acestui blog e musai să reamintesc că am lăsat în urmă o jumătate de secol de trăire, cu bune și cu rele. Nu prea am idee despre felul în care să-mi ordonez frazele pentru a mă face înțeles, dar încerc.
Ce-am avut?: În afară de tinerețe și vise, aveam două ore TV de ridicare în slăvi a marelui conducător, cozi kilometrice la ce se „dădea pe cartelă” la alimentara din cartier și dreptul de a aplauda până la epuizare mărețele împliniri ale deceniului 80.
„Lupta” dusă de președintele de-atunci pentru pacea mondială (cei de o vârstă cu mine își amintesc, sper, lozinca „Ceaușescu-pace”) și vorbele rostite în fața Marii Adunări Naționale pălesc în comparație cu „adevărurile” spuse de Ponta.
Ce-am pierdut?: în afară de o întreagă indrustrie ce ne putea ține în viață, ne-am pierdut identitatea. Ne-am ales, în schimb, cu iluzia că votul democratic ne dă dreptul să ne simțim stăpâni pe destinele noastre. Dreptul cățelului de a linge mâna stăpânului.
Sau altfel spus, n-am avut nimic și am pierdut totul…
Autor: Francisc Bouda – (Guest Post)
3 comentarii la “Enigmă…”
Nu sunt de acord cu problema pusa in felul asta.
M-am nascut in `76, am prins comunismul, pe care il urasc din tot sufletul.
Multumesc in fiecare zi pana la moarte celor care au facut sa dispara Ceausescu si epocile lui de comunism si cenzura. Era foarte rau fara libertate, curent-tv-incalzire etc. doar cu portia ca si la sclavi. Magazine cu cateva produse la raft, cozi interminabile, alimente putine, multi oameni disparuti pe veci in ghearele securitatii, plus alte zeci de motive care nu am timp si dispozitie sa le scriu aici ca sa va arat voua, celor mai tineri, cine a fost cu adevarat Ceausescu, Elena si tot regimul comunist care ne-a asuprit atatia ani.
Plang dupa el sa nu zic cine…
Dar bineinteles ca suntem un popor ghinionist, care in loc sa-i mearga bine dupa Decembrie `89, a fost pradat de politicienii corupti in frunte cu Iliescu care aproape ne-au vandut si tara, plus alte specimene de hoti care acum merita tratamentul aplicat de militantii din UKRAINA.
Nu-mi pare rău după ce-am “pierdut”, dar nici nu mă prea pot bucura de ce-am “câștigat” …
N-am pierdut nimic (doar fraierii ca mine mai cred că au pierdut ceva) dar nici nu am câștigat ce ne-am dorit (mă rog, unii dintre noi…). Libertatea plătită cu sângele vărsat pe caldarâm de tinerii nevinovați rămâne, deocamdată, o iluzie. Ne place prea mult jugul pentru a putea să ne lepădăm de el.
Suntem născuți cu steaua robiei în frunte și blestemați să alegem la nesfârșit răul mai mic. Un popor ce nu-și recunoaște trecutul nu merită un viitor „de aur”, vorba poetului.
Iar eu (fără voia mea) aparțin acestui popor…