Este binecunoscut faptul că în România, majoritatea ţăranilor practică agricultura de subzistenţă. De obicei pământurile sunt moştenite din tată-n fiu iar muncile câmpului sunt făcute de către cei din familie, în cele mai multe dintre cazuri, “manual”, respectiv prin forţa braţelor şi “cu sudoarea frunţii” cum se mai zice…
Una dintre activităţile din acest domeniu, este cositul ierbii. Nu de puţine ori am văzut promovată această “activitate” prin diverse videoclipuri cu interpreţi de muzică populară (folclor) ca fiind o “mândrie naţională”, ce ţine de tradiţii şi care tradiţii trebuiesc păstrate. Cositul ierbii în România, se întâmplă cam aşa:

Ei bine, noi românii, rămânem cu tradiţiile noastre şi cu mândria noastră naţională. În acest timp, alţii, de pe alte meleaguri, şi-au cam băgat picioarele în ele tradiţii şi şi-au pus puţin capul la contribuţie, tocmai pentru ca ţăranul/agricultorul să nu-şi mai rupă spatele muncind ca un sclav de dimineaţă până seara.

Evident, vorbim de metode de cosit ce nu implică folosirea unui utilaj “motorizat” care consumă carburanţi (motorină). Vorbim de o metodă “cu tracţiune animală”, prietenoasă cu mediul, care nu poluează şi care este şi foarte ieftină.
Ar putea fi la îndemână multor ţărani români, dacă cei aflaţi la conducerea Ministerului Agriculturii şi-ar face treaba (prin birourile regionale/judeţene). Cum? Să promoveze astfel de metode, acolo “la faţa locului”, la ţară, din gospodărie în gospodărie. Eventual să le faciliteze accesul la un credit cu dobândă mică, pentru a-şi putea achiziţiona un astfel de utilaj. Iar evident, pe de altă parte, să găsească şi să sprijine o firmă din România, care să producă astfel de dispozitive.
Asta ar fi una dintre metodele prin care, cei din Ministerul Agriculturii le-ar putea da o mână de ajutor ţăranilor care-şi duc traiul de pe o zi pe alta şi muncesc ca nişte robi. Însă, Ministerul Agriculturii se ocupă doar de “lucruri serioase”, eventual de reglementări “macro” ce vizează companiile “mamut” din domeniul agricol şi de unde există şansa “să pice ceva”. De la amărâţii ăştia de ţărani, ce să pice?