Prietenia adevărată și prietenia falsă

În cele ce urmează, am să aștern pe hârtia virtuală câteva gânduri legate de prietenie. Am să vorbesc (scriu) despre prietenia adevărată și prietenia falsă, despre cum poți să-ți dai seama dacă între tine și o persoană pe care o consideri că fiindu-ți “prieten“, îți este cu adevărat prieten sau este vorba despre o prietenie falsă? Despre ce înseamnă prietenia adevărată și ce înseamnă o prietenie falsă …

În urmă cu câteva zile, am urmărit o emisiune pe Realitatea TV, emisiune realizată la Cluj Napoca iar invitatul emisiunii era Cozmin Gușă, patronul (sau acționar majoritar?) acestei televiziuni. Subiectul emisiunii era de fapt ceva legat de artă, cultură și sport (în principal despre judo), însă, la un moment dat, Cozmin Gușă a abordat acest subiect: prietenia. Cum să-ți recunoști prietenii, care dintre cei pe care-i consideri tu prieteni, îți sunt prieteni adevărați și care dintre ei sunt prieteni falși. Și am să fac un scurt rezumat la cele spuse de Cozim Gușă… care, a rostit câteva adevăruri esențiale. Și, nu, nu sunt vreun fan al lui Cozmin Gușă, ba dimpotrivă, am o anumită părere despre el (și nu bună!) – mai ales despre cariera lui politică și publică – dar asta-i altă poveste. Cert este că, a rostit niște adevăruri esențiale legate de … prietenie!

Și ca să amintesc de o mică discuție contradictorie de pe acest blog, dintre Marc și Francisc, legată de diferența (sau nu!) dintre “prietenie” și “amiciție“, aș menționa următoarele: da, dacă ne uităm în DEX (cel puțin în cel “online”), “prieten” pare să fie sinonim cu “amic“. În viața reală însă, semantica pare să fie ușor diferită față de ce spune “manualul” (adică, DEX-ul). Pentru că, în viața reală, obișnuim să-l numim “prieten” pe cel pe care-l simțim extrem de apropiat și de atașat, pe când “amic” îl numim pe cel care nu este chiar atât de implicat și de atașat de problemele (mai ales!) ori de bucuriile noastre. Deci, în viața reală, multe persoane fac distincție între “prieten” și “amic“, chiar dacă DEX-ul spune că termenul “prieten” este unul și același lucru cu “amic“.
Deci cele de mai sus fiind lămurite (sper), în continuare am să vorbesc despre PRIETENIE și despre PRIETENI, și nu despre “amici“. Respectiv, am să vorbesc despre prietenia presupus a fi “adevărată”, despre ceea ce credem noi că înseamnă “prietenia”. Și mulți dintre noi, uneori, credem greșit …

Spunea Cozmin Gușă că există două tipuri de prietenii: prietenia dezinteresată și prietenia bazată pe interes. Ei bine – spunea Cozmin Gușă – prietenia adevărată este prietenia dezinteresată! Prietenia bazată pe interes (pe vreun interes, pe orice fel de interes, fie el cât de mic!) NU ESTE PRIETENIE ADEVĂRATĂ! Prietenia în care există vreun interes, de orice natură, este o PRIETENIA FALSĂ!
Prietenia adevărată este acea prietenie în care îți ajuți prietenul total dezinteresat, îl ajuți pentru că are nevoie de ajutor, îl ajuți pentru că și el te-a ajutat cândva, cu ceva, îl ajuți pentru că vrei să-i faci un favor, iar respectivul favor este conjuctural (oportunitatea/ocazia putea să fie sau nu!) și nu te costă nimic să-l ajuți, îl ajuți pentru că pur și simplu vrei să-l ajuți, pentru că, ceea ce vă leagă sunt multe alte lucruri, fapte și situații decât interesul ori câștigul personal.
Prietenia falsă este aceea prietenie în care, prietenul care te ajută, te ajută dacă sau pentru că, are și el un mic câștig – de orice natură, nu neapărat pecuniară. În momentul în care, un prieten te ajuta pentru că are și el un anumit interes ori câștig, înseamnă că este vorba despre o prietenie bazată pe interes. Adică, este vorba despre o prietenie falsă!

Exemplu: să presupunem că este vorba despre doi prieteni, Gheorghe și Vasile.
Gheorghe are un “pont”, o “afacere” din care se poate câștiga un 20% profit, dar nu are timp sau chef (ori alte motive) să se ocupe de respectiva afacere (care poate presupune ceva muncă și bătaie de cap). Așa că, merge la prietenul lui Vasile și-i spune:
– “Auzi Vasile, uite, am un pont, se câștigă 20%, eu n-am timp, chef, etc, uite, fă tu afacerea dacă vrei…“. Asta se numește prietenie adevărată!
Dacă Gheorghe merge la Vasile și-i spune:
– “Auzi Vasile, uite, am un pont, se câștigă 20%, eu n-am timp, chef, etc, uite, fă tu afacerea dacă vrei… dar îmi dai și mie 5% din câștig“. Asta se numește prietenie bazată pe interes! Asta este prietenia falsă!

Și-acum, uitați-vă în jurul vostru. Treceți-vă în revistă toți prietenii și trageți concluzii … O să rămâneți suprinsi de cât de mulți dintre cei pe care i-ați considerat prieteni, sunt de fapt … prieteni falși. Care, dacă n-ar fi avut și ei ceva de câștigat, nu s-ar fi “deranjat” să vă ajute …

“Prietenii adevăraţi oferă, cei falşi cer” – Gheorghe Mihail, poet şi eseist român