Dictatura „democrației”…
Catalunia, mon amour…
Tocmai când treburile mergeau ca unse în Europa asta „unită”, se găsiră catalanii să mârăie că nu e în regulă ca stăpânul să le arunce cu dispreț osul și ei să-l lingă bucuroși. Și au pus de-un referendum, manifestare supremă a voinței populare.
Păi, să-și pună pofta-n cui „catalonezii” ăștia. „Europa Unită” nu permite asemenea „derapaje” pe gheața democrației. Ori te dai pe patine în aceeași direcție, ori te lași păgubaș.
Trăim niște vremuri în care democrația are nevoie de ghilimele. Niște vremuri în care părerea unora contează doar atunci când convine celor din capul mesei.
Pe cine deranjează faptul că o regiune din Europa își proclamă independența? Ce poate strica ideea că în loc de o Europă a „națiunilor”, creată de jocul istoriei, putem avea o Uniune Europeană a regiunilor?
Ascuns sub masca capitalismului, comunismul a învins. Se autointitulează „democrație”…
Autor: Francisc Bouda – (Guest Post)
10 comentarii la “Dictatura „democrației”…”
Am eu ce am cu „democrația” asta, fir-ar mama ei să-i fie! Ieri am privit documentarul postat de Dan , azi m-am trezit un pic mai târziu (se dădu ceasul cu o oră înapoi, călătorie în timp, ce mai…), dar lucrurile au rămas neschimbate.
Aceiași impostori ne conduc destinele rostind aceleași minciuni. Iar unii dintre noi, în loc să-i tragă de mustață, îi aplaudă și îi aleg periodic. E clar că m-am tâmpit…
Cu vreo două zile în urmă am citit părerea unui „specialist” (Adrian Fanaca se numește și îl puteți găsi pe adevărul.ro) intitulată „Venitul minim garantat ca drept universal al omului”. Am rămas cu gura căscată când am lecturat articolul. Asta da „social-democrație”: ai dreptul să nu miști nici măcar un deget și să trăiești mai bine decât ăia ce nu prididesc să-și șteargă sudoarea de pe frunte.
Concluzia? Alegeți-l, fraților, pe Dragnea președinte și veți avea salariul minim garantat fără să faceți nimic. Uite că iar m-am băgat în „politică”…
Iertați-mă, au fost prea multe beri aseară!
Nu sunt de acord cu aceste fragmentari tip Catalonia.
Nu-i bai, Severus, îți respect părerea. Nici eu n-am spus că sunt de acord. Voiam doar să scot la vedere ideea de libertate (uite cum mă contrazic în doar două propoziții).
Catalanii nu vor fragmentare, ci independență. Dacă asta vor, ce treabă avem noi cu ei?
În opinia mea, catalanii au tot dreptul să-şi ceară independenţa. Ar trebui să fie strict problema lor dacă doresc sau nu să mai fie conduşi de către spaniolii din Madrid ori dacă doresc să se autoguverneze, să-şi susţină singuri cheltuielile şi să-şi rezolve singuri problemele. Independenţa asta, vine nu doar cu beneficii ci şi cu riscuri, ori în momentul în care eşti de acord să-ţi asumi riscurile înseamnă că, probabil merită.
Şi am să dau un exemplu: când s-a destrămat Uniunea Sovietică iar statele “satelit” şi-au recâştigat independenţa, toată Europa şi USA au spus că, da, e bine, că aşa este normal. Acum, când o chestiune asemănătoare se întâmplă în Europa, nu mai e bine?
Să nu mă înţelegeţi greşit, nu spun că ce s-a întâmplat cu fostele state sovietice n-a fost bine, spun doar să nu fim ipocriţi şi să nu judecăm cu două unităţi de măsură!
Să aruncăm un ochi peste nişte cifre…
Catalonia are vreo 7 milioane şi ceva de locuitori şi aproximativ 40 de milioane de turişti pe an!
România are vreo 18~19 milioane de locuitori şi mai puţin de 2 milioane de turişti pe an!
Apoi, comparaţi şi suprafaţa Cataloniei cu cea a României…
Pe urmă, Catalonia face 20% din PIB-ul Spaniei! În condiţiile în care, să nu uităm că Spania a fost cândva un mare imperiu, la fel ca Franţa şi Marea Britanie! Ori, chiar şi peste secole, asta se traduce în bani (şi influenţă)! Iar în aceste condiţii, 20% înseamnă mult, foarte mult! Înseamnă atât de mult cât nu cred că va ajunge vreodată România să realizeze! Şi-atunci, mi se pare pe undeva îndreptăţit să-ţi doreşti o ţară a ta…
Hai să lăsăm cifrele pe răboj, Dane, că nu despre ele e vorba, ci despre democrație (nu mai pun ghilimele). „Puterea” asta a poporului e comparabilă cu dreptul la tăcere. Dacă ai ceva de spus în favoarea puterii ești auzit. Da’ să nu te pună dracu’ să spui că nu-ți place de conducători, că te-ai ras!
E duminică. Bere gârlă. Sper că înțelegi…
Uite-așa îmi dau eu slobod la gură: o singură bere mă face să nu le număr pe următoarele și mă determină să scriu ce cred. Și uite-așa vorbesc de unul singur…
Da’ nu-i nimic! Tocmai mi-am împrospătat rezervele de bere și am timp berechet să joc șah cu „amicii” interesați. Nu contează că pierd. Important e că am încercat să joc…
Poftă mare la bere
Mulțumesc, nene Dan!
Nu stiu care e treaba cu spaniolii, din partea mea duca-se dracului toti, mi se fix rupe mie.
Nasol e ca astfel de destramari nu se fac doar in acte si toata lumea e multumita. Va aduceti aminte de Crimeea, de Kosovo, de Cecenia?