O nouă (a câta oară?!) şi dezonorantă deziluzie!

fotbal romania steaua fcsb O nouă (a câta oară?!) şi dezonorantă deziluzie!

O deziluzie ce pare să devină tradiţională nu numai în fotbal sau în ansamblul sportului românesc, ci şi în întreaga societate în care trăim! Referindu-ne însă la ceea ce s-a întâmplat în disputa retur dintre FCSB şi Sporting Lisabona, dincolo de o mare ruşine şi, de aceeaşi măsură, uimire, ce se mai poate spune?! Doar că a fost o întrecere vizibil inegală între un fotbal adevărat şi unul… mimat.

Între o echipă veritabilă şi o adunătură de individualităţi, din care câţiva, total străini acestui sport! Ori, din câte se ştie (dar mulţi cred că nu ştiu!), acest sport-rege este, de când s-a înfiinţat, un joc exprimat (prestat) de 11 (ca să nu mă refer şi la rezerve) jucători (fotbalişti), aşa cum, de pildă sunt şi cei de la Sporting, pe când la noi, la FCSB, fotbalul e o brambureală veritabilă, oferită de câţiva pârâţi fotbalişti, din care unii, să le zic, mai de Doamne ajută, nu ştiu altceva decât să se rotească 360 de grade în jurul balonului, să-l “mângâie”, să-l mai rotească odată şi apoi, presaţi de adversar, să-l piardă negreşit! Aceştia, încă nu ştiu (sau nu pot) să iuţească jocul, nu ştiu să paseze unui coechipier, n-au o idee clară de ce se întâmplă pe teren, le este frică să şuteze la poartă şi nici să atace – în limitele regulamentului cât şi a priceperii lor – adversarul cu mingea, fiind total depăşiţi de ce se petrece pe gazon şi chiar cu ei înşişi!

Şi pentru că tot am amintit de gazon, trebuie spus că umilinţa petrecută în faţa a cca 45000 de spectatori şi a milioanelor de telespectatori, cu toţii miraţi şi, firesc, supăraţi de ce le văd ochii, a debutat încă de jos, de la firul ierbii (gazonului), de aceeaşi proastă calitate cu “fotbaliştii” noştri, a continuat cu jocul despre care, cel puţin eu, nu am ce să mai spun! Mizerabil prestat de gazde şi s-a încheiat într-o atmosferă deprimantă (pentru noi, românii), dezamăgitoare, penibilă! Dar, din câte se vede, repetabilă şi regretabilă!

Şi cât de mult ne-am dorit, dacă nu o victorie, măcar un joc plăcut, adevărat! Ne şi visam în… paradis, ne făceam planuri şi iluzii, iar presa, ca deobicei, făcea scenarii, ne îmbăta cu apă chioară şi neadevăruri iar patronul FCSB-ului, arogant şi, parcă de pe altă planetă, promitea… cai verzi pe pereţi! L-am şi crezut, inclusiv eu, semnatarul acestui articol!

Acum? Ne consolăm, pe mai departe, cu gândul şi convingerea (oare mai era nevoie?!) că asta suntem, noi, cei ce vieţuim aici, în România şi că… merge şi aşa! Pe plan strict sportiv, da, mergem! Ne vom încerca norocul în grupele Europa Ligue! Ne tot mulţumim cu puţinul iar Gigi Becali, cu vândutul! Ca la prăvălie sau, că la… stână! Dar, până când?! Ce ar trebui făcut sau ce se va mai face, nu numai în fotbal şi-n sport, dar şi în ansamblul societăţii româneşti (… multilateral decăzută şi bramburită!) în general, noi, cei de jos, mulţimea naivă şi uşor de manevrat, n-avem de unde să ştim! Cine o ştie să ne-o spună!

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)


Categorie articol [ Fotbal, Guest Post, Vocea poporului ]
Tagged with: [ , , , ]
Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   

Un comentariu la “O nouă (a câta oară?!) şi dezonorantă deziluzie!”

  • Severus
    ... a scris la 30 august 2017, 8:47   [#1]

    Am avut o repriza si cam atat. Pacat.

    La ce echipe ieftine avem in Romania, putem spera ca cele mai bune ar putea avea noroc in UCL sau UEFA. Deci hai cu norocul si speranta, iar priceperea si valoarea echipelor le punem deoparte.
    Daca va uitati la Nationala Romaniei, vedeti cam pe unde ne situam noi romanii cu fotbalul.

    Totusi ne place si personal sustin fotbalul romanesc, chiar daca nu e PRO.

Adaugă un comentariu

:) :( :d :"> :(( :dancing: :x 8-| /:) :o :-? :-" :-w ;) [-( :peace: arata toate iconitele »