Ce ştim despre… ştire?!
Ce ştim despre… ştire?!
Nu prea multe, zic eu, referindu-mă nu la noi, la consumatorii ştirilor, ci mai ales la cei care le produc, la jurnalişti.
Mi-a sugerat această întrebare, cele întâmplate recent (Joi 9 Sept. a.c) la Focşani, în tragicomedia “atacului” de la mall-ul din localitate, anunţată cu mult tam-tam pe numeroase canale de ştiri, inclusiv pe internet, sub alarmantul titlu “Explozie la mallul din Focşani“!?
“Atacul terorist” anunţat de mass-media şi care a pus pe jar, cca 4 ore, însemnate forţe de ordine şi anchetă, n-a fost în realitate, aşa cum ulterior s-a constatat, decât o acţiune teribilistă, nesăbuită, a unui tânăr vrâncean! Fapta sa, soldându-se cu prăbuşirea tavanului de la cinematograful găzduit de mall! Cum şi ce s-a mai întâmplat pe acolo, probabil, aţi aflat. N-are rost să mai detaliez.
Revenind însă acum la întrebarea din generic, precizez că, din câte lesne se poate constata, actuala presă românească abundă de ştiri şi informaţii, care mai de care mai alarmante sau “incendiare” (cum le place unor ziarişti să le tot spună!), publicate doar de dragul senzaţionalului (România TV, răposatul OTV, Antena 3, etc) dar, în mare parte, neverificate în prealabil. Se merge cam prea mult pe ceea ce spunea cândva Charles Tatum: “Ştirile proaste vând cel mai bine. Pentru că de fapt veştile bune nu sunt ştiri“.
De asemenea cred că în unele locuri, nu se cunoaşte prea bine ce înseamnă o ştire de presă! Se confundă cam des cu informaţia alarmistă sau din păcate cu orice aduce rating şi eventual câştig.
Din câte se ştie (dacă se ştie?!) ştirea este de fapt abc-ul gazetăriei. Primul pas în această profesie deosebit de “curtată” acum la noi, în România.
Ştirea trebuie să răspundă neapărat la patru întrebări: ce, cum, unde, când. Altfel ştirea, nu e … ştire!
De multe ori, atât în presa scrisă cât şi-n cea audio-vizuală, ştirile nu sunt judicios ierarhizate şi prezentate. Ele, ştirile, pot şi trebuie să intereseze o masă cât mai largă de cititori sau ascultători, nu numai pe amatorii de sanzational şi cancan.
Ştirea nu-i în exclusivitate o informaţie ieşită din normalitate ci, cum spune Gerald Jonson: “Ştirea-i ceea ce îl interesează pe un ziarist bun“. Dar nu rare ori, ne confruntăm cu ştiri false (numite de N. Petrescu Red “fitil ce se vrea de lampă“), publicate doar pentru a fi pe placul patronului sau al partidului agreeat şi nu în ultimul rând, pentru sus amintitul rating!
Părerea mea-i că, cei care conduc sau coordonează activitatea redacţională, ar trebui să fie singurii în măsură să stabilească, obiectiv, dacă ştirile aflate pe flux sunt sau nu veridice şi prezintă interes, pentu a fi mai apoi publicate sau prezentate pe post. În asemenea condiţii, n-am mai fi nevoiţi să citim, să auzim sau să vedem fel de fel de enormităţi, dezinformări şi propagande partinice, post sau anti electorale.
În multe buletine de ştiri, ne sunt prezentate comentarii, nu ştiri! Alteori, buletinele de ştiri sunt concurate de tot mai numerose talk-show-uri în care, toţi inviitatii îşi dau cu părerea despre tot şi despre toate, indiferent de competenţă sau pricepere.
Şi iată, aşa, rămâne neelucidata confuzia între ştire, pe de o parte, informaţia sau opinia pe de alta.
Acum, fără a avea pretenţia tratării sentenţioase şi exhaustive a ceea ce însemna ŞTIRE, închei, oferindu-vă încă două citate:
“Ştirile reprezintă ceva ce cineva vrea să suprime. Restul e doar publicitate…” (Lord Northeliff);
“O ştire trebuie să fie asemenea unei fuste mini purtată de o femeie frumoasă. Destul de lungă pentru a acoperi subiectul, dar destul de scurtă ca să fie interesantă…” (Anonymos).
Cu acest ultim citat, sper că am lămurit problema!…
Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)




2 comentarii la “Ce ştim despre… ştire?!”
Ce, cum, unde, când? Ce întrebări îți pui, Marcele! Știrea publicată pe toate ecranele televizoarelor are doar un singur scop: manipulare. Ce? Cruduța și-a arătat sânii? Cum? În toată splendoarea lor. Unde? Pe o plajă din Mamaia. Când? Taman atunci când erau și niște „ziariști” prin preajmă.
Dar de ce spun manipulare când ar trebui să zic cerere? Asta își doresc românii, asta le oferă televizorul. Gata, nu mai comentez, că iar am băut mai multe beri decât era nevoie ca să-mi astâmpăr setea…