Despre sport și televiziune

Îmi aduc aminte, cu firească nostalgie, că în anii copilăriei mele, principalele evenimente sportive erau transmise, în direct, numai la radio! Le urmăream (audiam) cu sufletul la gură! Televiziunea era doar un vis. Un vis frumos ce ni se părea nouă, copiilor (chiar și adulților de atunci), ceva mult prea îndepărtat, de nerealizat! Dar, spre marea noastră bucurie, pe la sfârșitul anilor 50, treptat, treptat, visul a devenit realitate! Imaginați-vă ce imensă satisfacție am avut! Primele transmisii sportive (îmi amintesc) au fost, nici nu se putea altfel (nu?), din fotbal. Comentariile erau făcute, la început, din studioul amenajat undeva prin Floreasca, fie de Raul Bartt, fie de Radu Urziceanu, Dumitru Tănăsescu și mai apoi, de Cristian Țopescu – chiar de pe stadioane sau din sălile de sport. O, tempora!… În fine.

Revenind în actualitate, mă voi referi, succint, la recenta mare (fără exagerare) satisfacție oferită nu numai iubitorilor de sport ci, cred, că tuturor românilor, de echipa națională de handbal (fete) la ediția din acest an a Campionatului Mondial din Danemarca! Chiar dacă am luat doar bronzul, ratând titlul suprem “la mustață” (cum se mai spune), jocul fetelor a fost, cu unele excepții, superb!
Performanța lor, de necontestat, a făcut, cred, o excelentă impresie tuturor și implicit o bună reclama sportului românesc, aflat cam de multișor într-un evident și regretabil impas.

Așa stând lucrurile, se cuvenea ca un asemenea eveniment să fie transmis nouă, românilor, de televiziunea națională, singura care are cea mai mare rază de acoperire în țară, nu?
Dar, din păcate (sau din cine știe ce alte motive?!) nu a fost să fie așa! Păcat! Păcat pentru că pe Dolce, mai ales dacă nu ești abonat prin cablu, a fost foarte greu de recepționat pe internet accesând site-ul www.dolce.ro. Multe întreruperi, blocaje (probabil din cauza suprasolicitărilor), etc, etc… Fără exagerare, un calvar (cu mulți nervi).
A trebuit să accesez fel de fel de posturi tv străine, ca să mai văd câte ceva! Cu intermitență și …cu noroc, mai prindeam câte puțin și transmisia de pe Dolce, dar greu, foarte greu!
Acum, vorba românului, bine că s-a terminat cu bine! Se putea (merită) și mai și, cum am mai spus, dar poate altădată!

Dacă discutăm de sport permiteți-mi, vă rog să fac o foarte scurtă referire și la sportul rege! La fotbal, unde cu toată calificarea la turneul final al Campionatului European din anul viitor, diferența de valoare este mult, mult inferioară handbalului (feminim).

În aceeași notă și comentariile făcute de către unii… comentatori! De la un timp, parcă s-au molipsit unii de la alții. În loc să comenteze jocul de pe teren, ei vorbesc minute-n șir de cu totul alte parascovenii! La loc de frunte – vânzările de jucători, sumele cerute sau acceptate, presupusele transferuri, schimbările de antrenori, maseori, președinți de cluburi ș.a.m.d!
Nu lipsesc nici eternele contraziceri referitoare la presupusele lovituri de la 11m! Ba “că-i penalti“, ba că “nu, nu-i penalti“! Și iată, așa o țin mai mereu, timp în care, de foarte multe ori, pe teren se înscriu și goluri, se derulează multe alte faze interesante pe care, “ocupați” fiind, freneticii reporteri le … scăpă cu dezinvoltură!

Consolarea? “Despre toate acestea (n.n – oarea care o fi?!) vom discuta la pauză sau la finalul jocului. Dar să știți, a fost penalti” – zic ei!
Noi ce să mai zicem?! Sau ce se mai poate spune despre asemenea… comentatori?!
Comentați, Dumneavoastră!

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)