Câte ceva despre politică și… politicieni!

“Politica este arta prin care iei banii de la cei bogați și voturile de la cei săraci, ambele sunt posibilități de a-i apropia pe unii de alții“.

Într-una din zilele trecute, aflându-mă întâmplător prin piața agro-alimentară a unui anonim orășel de provincie, atenția mi-a fost atrasă de un grup de indivizi, nu foarte numeros dar guralivi și agitați! Curios, am întrebat mirat în stânga și-n dreapta, ce se întâmplă acolo, cine-s “agitatorii”? Mi s-a răspuns că-s… politicieni (!??) și că… “fac toată ziua politică“!
Eu, ce puteam să zic?! Am plecat, dar nu tocmai dumirit, și mi-am văzut de treaba mea. Revenind a doua zi, dar la o altă oră, observ că “politicienii” – cam aceasi, ponderea deținând-o cei trecuți binișor de prima tinerețe, dar ceva mai mulți la număr – se aflau în același loc. Urmând, probabil, din amintiri, îndemnul disperat al dictatorului Nicolae Ceaușescu, adresat (dacă mai rețineți!) atunci, la Revoluție, zecilor de mii de manifestanți din fata CC al PCR: “Treceți la locurile voastre, tovarăși!” În fine, așa a fost atunci!
Dar să revenim acum la grupul, nu, nu de tovarăși, ci de “politicieni”, din piața orășelului, aflați, cum spuneam, la… locul lor! Ce-i drept, un pic mai în calea celor cu preocupări ceva mai… ortodoxe, deci, a cumpărătorilor, mai mult sau mai puțin grăbiți. Cu aceeași curiozitate (structurală) mi-am făcut și eu drum către acolo, adică spre locul cu pricina, parcă anume rezervat! Cu obiceiul ce – sincer vă spun – nu mă caracterizează, dar foarte uzitat în trecut și cred că și-n prezent(!), am… tras cu urechea! Acolo, “specialiștii” în materie – cum probabil se cred – făceau și desfăceau guverne, blamau sau admirau partide politice, înscăunau primari, prefecți și diverși demnitari, ba mai dădeau și verdicte într-un domeniu sau altul! Mai toți însă, din câte mi-am dat seama, îndoctrinați de ceea ce, probabil, văzuseră pe la Antene, cu predilecție Antena 3 sau România TV! Scârbit (da, ăsta-i termenul!), dar deoptriva și satisfăcut de faptul că, gata, mă dumirisem total de rostul și locul acelui grup de “politicieni”, mi-am văzut de drum.

Povestioara – poate că, tot ce-i posibil, v-a cam plictisit – este, vă jur, strict autentică, cu nimic exagerat sau amplificat și mi-a comfirmat încă o dată adevărul că, în România, la fotbal și la politică mai tot omul se pricepe! Sau, citându-l pe Napoleon Bonaparte “În politică, prostia este din belșug“! Că așa este o dovedește și un alt exemplu, întâlnit în același mic oraș (căruia, din motive lesne de înțeles, nu-i voi divulga identitatea), unde, citind de curiozitate într-un ziar (virtual) lista consilerilor locali, observ în dreptul unui nume, oarecum cunoscut, însă de profesie cam neclară, dar trecut, negru pe alb “analist politic”!? Cu așa… analiști, politica-i chiar de râsul lumii!

“Politica – spunea Octavian Paler – n-are principii. Are numai interese“. Iar interesele, spun eu, primează în toate împrejurările, precum neaveniții din exemplele inserate mai sus! Ca un paradox, tocmai la noi, românii care, în ani, am avut adevărați politicieni, nu surogate! Este suficient să amintesc de Mihail Kogălniceanu, Nicolae Iorga, Alexandru Ioan Cuza, D.Xenopol, I.C. Brătianu, Barbu Catargiu, Dimitrie Sturdza, Iuliu Maniu și mulți alții!
Acum, ce să mai vorbim?! Vorbesc în schimb cei care, spre exemplu, după recentele alegeri parlamentare s-au grăbit să critice și să blameze lipsa de implicare a tinerilor, cât și pe cei cca 60% din totalul cetățenilor cu drept de vot, care însă nu s-au prezentat la urne. Aceștia, criticii (de care slavă Domnului, nu ducem lipsă!) au omis însă faptul că adevărata politica nu se face numai în fața urnelor și nici absenteismul (de care, recunosc, și eu pot fi acuzat!) nu este, cred, o formă de incompetență, de naivitate politică. Mulți încă nu recunosc sau nu vor să recunoască adevărul că în prezent românii (9 din 10!) și-au pierdut încrederea în politică și-n cei care o fac. Așa cum o fac! Drept rezultat, 73% dintre concetățeni au acum o impresie proastă și chiar foarte proastă despre clasa politică, alcătuită, în mare parte, din oameni corupți, mincinoși, egoiști și hoți!

Trebuie să vă spun că aceste date provin dintr-un recent studiu realizat de către Institutul Roman pentru Evaluare și Strategie (IRES).
Dar ca să nu se dezică de “simpatia” poporului, politicienii noștri, guvernanții, sub pretextul că, vezi Doamne, penitenciarele sunt supra-aglomerate, sunt dispuși să lase în libertate sute și chiar mii de pușcăriași, mulți dintre ei fiind deosebit de periculoși! În care scop, dumnealor pregătesc (la sugestia sau… dispoziția PSD-ului) un proiect de ordonanță de urgență, privind grațierea și modificarea legislației! Aceasta având, cum apreciază adevărații specialiști, un efect foarte nefavorabil asupra statului de drept și a luptei anticorupție din România. Se poate spune așadar, că dipretul și nemulțumirile față de politicieni, sunt normale. Dovadă elocventă și actualele mitinguri de protest ce se desfășoară în aceste zile în Capitală cât și-n alte localități din țară. Toate, cum se știe, împotriva politicienilor!

Dar, hai să ne întrebăm totuși: politicienii ne aleg pe noi?! Nu cumva e tocmai invers?! “În politică, preciza Alex.Dumas, nu există oameni, ci idei; nu există sentimente, ci interese“… Dovezile, sunt clare! Și atunci de ce tot criticam, pe unde putem (inclusiv pe bloguri), pe mulți dintre noi, cum că ar fi lași sau apatici?! Că din pricina lor am fi perdanți și… suntem, unde suntem!?
Total fals, după umila mea părere. Eronat! Pentru că ar trebui să se știe că, politica nu-i bârfă și nici… trăsnăile și enormitățile debitate pe la colțuri sau prin piețe! Politica nu se face numai în Parlament, în sânul partidelor sau prin grupuri de interese. Și nici prin cele auzite și apoi popularizate de pe la diferite televiziuni, parcă anume înființate ca să propage și să genereze numai răul! Politica-i și contribuția noastră, o contribuție practică, nu teoretică și cu înjurături ci cu efecte reale în eradicarea răului și a instaurării liniștei și bunăstării pe care, atât de mult, le dorim cu toții!…

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)