Mi-am propus să abordez un subiect ceva mai deconectant, fără eterna politică, fără certuri, ilegalităţi şi alte asemenea tematici stresante. Aşadar voi scrie despre… NUNTĂ!
Despre nuntă şi obiceiurile ei. Nunta constituind nu numai la români o experienţă magică, firească deci, normală pentru toţi trăitorii acestei planete. Fiecare dintre noi a trăit într-un fel sau altul (ori vor trăi) acest moment (eveniment) al vieţii, nu?

Înainte de a vă oferi succint câteva amănunte despre obiceiurile de la nuntă, fac precizarea că, întrucât acestea (adică obiceiurile) de la noi, de la nunta românilor, vă sunt, probabil, bine cunoscute, referirile mele vor viza în exclusivitate obiceiurile de la străini, de la alte naţii. Pentru început, să vedem cum este definit, sau cum este văzut acest însemnat eveniment.
- “Căsătoria este pentru noi, nunta a fost şi este făcută pentru ceilalalti” (Kim Keer)
- “Nunta fără râs şi moarte fără plâns nu se poate” (Kim Keer)
- “Nunta ca şi căsătoria este întotdeauna o operă a destinului” (George Chapman)
- “Nunta, precum şi căsătoria, este o carte în care primul capitol e scris în poezie, şi celelalte în proza” (Beverly Nichole)

Cadouri, bani şi flori,
Cu chefuri până-n zori,
Aşa se face nuntă pe la noi, la moldoveni
(Pavel Stratan)

Iată acum şi două peoverbe româneşti:
“Moarte fără bănuială şi nunta fără căială nu se poate“;
“Nunta fără lăutari şi cearta fără bătăi nu are haz“.

Acum, o strofă din “Nunta Zamfirei” (G. Coşbuc):
Şi-n vremea cât s-au cununat
S-a-ntins poporul adunat
Să joace-n drum după tilinci
Feciuri, la zece fete, cinci,
Cu zdrangăneii la opinci
Ca-n port la sat

Din câte bine se ştie, ca şi la noi, la români, mulţi oameni îşi sărbătoresc evenimentul (nunta) prin petreceri fastuoase, unele chiar megalomanice (exemplele sunt cu duiumul în anii ce-i trăim). Alţii preferă ca nunta să fie doar o ceremonie simplă, discretă. Diferă doar obiceiurile. Asta o spune şi proverbul “Câte bordeie, atâtea obiceie“…
Un obicei, să spun mai ciudat, poate fi întâlnit în unele zone rurale din Scoţia. Acolo, cum precizeaza şi un site de pe internet, cu câteva zile înainte de nuntă, pritenii şi rudele o “răpesc” pe mireasă şi aruncă asupra ei o… mulţime de gunoaie! De la ouă stricate şi mucuri de ţigară, până la smoală, rumeguş, etc. Ca o paranteză, trebuie spus că “răpirea” miresei se poartă şi pe la noi! Dar, deocamdată, fără gunoaie. Dar mai ştii!? …
Revenind la obiceiurile scoţienilor, mai adaug că, uneori, şi viitorii miri au parte de acelaşi tratament. Potrivit tradiţiei, acest ritual (obicei) este menit să-i pregătească pe viitorii soţi pentru toate momentele neplăcute prin care, eventual, vor trece după căsătorie. Curios!

Ca şi la conaţionalii noştri, în mai toate culturile nunta este consfinţită prin sărut. Un sărut firesc, între mire şi mireasă. Dar, cum să aflaţi, suedezii au o cu totul altă interpretare a acestui sărut! La ei, în timpul ceremoniei, mirele sau mireasa se pot da la o parte, iar orice invitat necăsătorit îi poate lua locul şi poate participa la sărutul final! Cel care “cedează” locul, de regulă, nu se supără!…

Într-o altă zonă a lumii, în India, amicii şi rudele mirelui şi miresei obişnuiesc să participe la… concursuri de cântat (nu manele!). Concursurile între cele două tabere sunt o obişnuinţă. În schimb. în America de Sud au fost transformate în ceva… trivial! Prietenii şi rudele mirelui concurează împotriva rudelor şi prietenilor miresei într-o acerbă întrecere de… înjurături! (uneori, se mai întâmplă şi pe la noi!). Curios e că toată această dispută (cu insulte şi înjurături) este percepută ca o distracţie! Se mai întâmplă, dar rar, ca din cauza încărcăturii emoţionale a momentului, mireasa şi chiar mirele, să izbucnesca-n plâns.

Cam le fel se petrec lucrurile şi în unele zone ale Chinei, unde mireasa trebuie să dea un adevărat spectacol de plâns! Dar pentru a face totuşi faţă acestui… test-concurs, viitoarea mireasă începe antrenamentele cu cel puţin o lună înainte de nuntă! Pentru început, concursul de plâns durează cca o oră. Pe măsură ce nunta se apropie durata se măreşte, iar mama şi surorile miresei li se alătură şi… plâng în tandem! Mai mult, în ziua nunţii, “show-ul” oferit de mireasă este evaluat de toţi invitaţii. Se mai spune, cum precizează şi alte surse din presa sau internet, că, aşa cum e obiceiul, cu cât mireasa plânge mai abitir, cu atât mai fericită va fi căsnicia! Atenţie, românce! Vreţi (doriţi) să fiţi fericie în căsnicie?, apucaţi-vă de plâns! Chiar şi după nuntă!

Acum, ce mai putem să spunem? Doar să ne reamintim ce spune acel proverb românesc: “Câte bordeie, atâtea obiceie“…
Aşa e peste tot! Din noianul acestora, am oferit, spre exemplificare, doar câteva. Convingătoare (cred) sunt şi imaginile alăturate…

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)