Despre gazetărie și… gazetari!

ziare ochelari presa stilou Despre gazetărie și... gazetari!

Despre gazetărie și… gazetari!

V-ați întrebat vreodată, ce-i gazetăria? Cred că, nu!
O anume definiție, recunosc, este greu de oferit. Pot să spun doar (și asta o știe oricine) că-i o profesie! O profesie care astăzi o poate… profesa (exercita) mai… toată lumea! Nu exagerez cu nimic dacă vă mai spun că, de la un timp, asistăm, voit sau nu, la un glisaj deloc întâmplător, al meseriilor (profesiilor): medici sau polițiști care se fac primari, cântăreți sau actori care devin lideri locali sau naționali în… ideologie patriotică, critici literari care devin “analiști politici”, teleaști pe post de “specialiști” în mai de toate s.a.m.d!
Cum altfel pot fi etichetați cei de pe urmă citați (e vorba de teleaști), când ‘mnealor, nu puțini la număr, o fac pe profeții, pe exponenții infailibili ai adevărului și dreptății, predicatori în filosofia… chibritului, preocupați mai tot timpul să te lase cu gura căscată la “minunile” ce le debitează pentru “naivii și inculții” care trăiesc de pomană!?

Așadar, sper, că măcar într-un anumit fel, e clară problema gazetăriei! Precizez, a gazetăriei din zilele noastre. Pentru că, din câte sunt sigur că știți, România a avut de-a lungul anilor gazetari celebri, bine școliți și informați în profesia (meseria) ce-au avut-o. Este doar suficient să amintesc aici, între mulți, mulți alții, de Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Pamfil Șeicaru, Ion Slavici, Constantin Dobrogeanu Gherea, Eminescu, Caragiale, etc…

Acum?! Acum, lumea presei scrise sau audio vizuale, s-a umplut și, din păcate, se umple mereu cu vedete (așa cum se cred!) fudule, care fie că te sfidează (pe tine, invitatul!) prin platouri, fie că te fac nevoit să le citești “operele” de… trei parale! În fond, ăsta-i prețul lor. Neprețuit! Or, din câte ar fi normal (și ar trebui să învețe), gazetarul adevărat știe ce și cum să întrebe, cum să-și trateze invitații și, nu în ultimul rând, să le asculte, decent și fără patimă, părerile. Iar cel care întâmplător sau nu a ajuns să scrie prin paginile ziarelor sau ale altor publicații, trebuie să-și respecte – prin exprimările sale – profesia aleasă sau, nu de puține ori, venită așa, din senin! Prin pile, interese și alte căi oculte.
Gazetarul cunoaște acum – datorită profesiei – un spor de autoritate care-i conferă un orecare prestigiu. Uneori chiar o prețuire din rândul cititorilor. Din păcate, mulți, foarte mulți nu știu să și le respecte, le calcă-n picioare chiar cu… mâna (scuzați-mi jocul de cuvinte!) lor!

Iată, din noianul de exemple pe care le-aș putea da, mă voi oferi la o editorialistă de la un prestigios cotidian central care, cu o încăpățânare (sau, mai știi?!) inexplicabilă, strecoară în scrierile sale (multe, de un gust îndoielnic, fără nici-o valoare!) fel de fel de expresii indecente, ba chiar scârboase, de mahala! Unele fac să roșească până și hârtia de ziar! O să spuneți, probabil (cum s-a mai spus!) că-s prea… pudic sau pretențios. Că-s inhibat și depășit, nu numai ca vârstă dar și ca optică, rămas cu precepte “de pe vremea bunicilor”! Mi le asum, să știți! Nicicând și niciunde n-aș putea să scriu (de citit, am fost nevoit, din pasiune și interes) că “…în tramvaiul 36, unii se p..ă pe jos, iar altii-și s…ă m..îi“, sau că “la Herculane întâlnești acum doar c…t peste tot“!
Culmea, asemenea “perle” sunt totuși publicate în paginile în care-și găsesc (firesc) locul, atrăgătoare și interesante editoriale semnate de nume ce-și merită, pe deplin, respectul cuvenit!… Acesta-i – cum am mai spus – doar un exemplu pe care, va destăinui, nu l-aș fi oferit dacă n-ar fi devenit, se vede treaba, o practică repetată, cu dărnicie și perseverență, de semnatara a cărei identitate n-are rostul s-o mai fac publică. A făcut-o și o face ea însăși!…

Și ca încă o dovadă că nu-s totuși prea… exigent și inhibat, vă mai spun (sau, reamintesc) că, de regulă, cuvintele (expresiile)indecente, de mahala sau provenite din limba altor popoare, sunt înlocuite (transformate) la noi, într-un limbaj civilizat.
Exemple: orașul P..a din Croația se scrie și se citește, în România, POLA! De asemenea, numele fotbalistului dinamovist, tot croat, P…ci, a devenit, Palici! Și exemplele ar putea continua! Faptul că realmente am obosit să tot fiu agresat, scris sau verbal, de unii așa ziși gazetari, parcă anume “pregătiți” să mă… lumineze cu forța împotriva normalului, îi rog, îi implor să vorbească, să se comporte și să scrie românește, decent și civilizat! Să dovedească, practic, în vorbe și scrieri, că-și merită pretențiile. Să o lase mai încet cu expunerea convingerilor proprii și cu mostrele de prost gust, întrucât și noi, cititorii, ascultătorii sau telespectatorii încă mai avem capacitatea de a gândi pe cont propriu!…

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)

ziare ochelari presa Despre gazetărie și... gazetari!

Categorie articol [ Guest Post, Televiziune, Radio, Presă ]
Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   

3 comentarii la “Despre gazetărie și… gazetari!”

  • ciubotaru marc
    ... a scris la 16 martie 2017, 9:19   [#1]

    Sunt nevoit sa-mi cer scuze pentru o grseala strcurata in articol!Acolo,la fostii gazetari romani,in loc de Pamfil Seicaru am scris(total eronat!)…Tudor Soimaru!Multumesc pentru intelegere!….

  • ... a scris la 17 martie 2017, 10:52   [#2]

    E adevărat, ar trebui păstrată măcar o anumită decență în exprimare (și/sau scris), mai ales în spațiul public. Care spațiu public, este “oglinda” nivelului de educație și cultură a celor care gospodăresc prin diverse mijloace, acest “spațiu public”.

Trackbacks

  1. Când mitocănia ia locul omeniei

Adaugă un comentariu

:) :( :d :"> :(( :dancing: :x 8-| /:) :o :-? :-" :-w ;) [-( :peace: arata toate iconitele »