Din nou, despre bătrâneţe

batrani cuplu old couple people Din nou, despre bătrâneţe

Depre bătrâneţe am mai vorbit (scris) şi nu o dată. Precizam atunci, între multe, multe altele, că bătrâneţea este o etapă a vieţii pe care, oricât te-ai strădui, nu poţi s-o eviţi. Mai greu-i s-o ajungi! Din nefericire, această vârstă a senectuţii a devenit, de la un timp, la noi, în România, un subiect de haz, de ironii şi batjocură! De compătimire sau, ca să folosesc un argou la modă, de mişto!

Mai peste tot, pe stradă, la coadă sau în mijloacele de transport, bătrânii, cum li se tot spune, sunt persiflaţi, înjuraţi şi… întrebaţi “ce mai cauţi dle, p’aici, vezi, că te caută moartea pe acasă!“. Pur şi simplu nu mai există nici-o brumă de respect, chiar şi interuman.

Prin presă dar mai abitir pe la tv, conceptul de “bătrân” e în mare vogă! Nu mai există “om în vârstă” sau “om matur”, “individ (cetăţean) la vârsta senectuţii, ci numai şi numai: “bătrânul”! Cum ai trecut de cca 40-50 de ani, gata, din “bătrân” nu te mai scoate! Mai sunt, desigur, şi unele excepţii în rândul cărora pot fi incluşi indivizii ceva mai indulgenţi. Cei care îţi spun cu o vădită îngăduinţă doar… “la vârsta ta, X-ulescule, ce să mai aştepţi?“… Altfel fie spus, un fel de-a-ţi zice… “du-te dle, şi vezi-ţi de alte treburi, ce mai cauţi printre noi!“.

Trist, foarte trist, dar adevărat! Adevărat pentru că nu mai există nici-o condescendenţă, nici-un minimum de respect. Asemenea “îndemnuri”, asemenea… politeţuri mi-au fost adresate, la modul mascat(!), şi mie, chiar şi pe paginile acestui blog! Şi nu o dată! Autorilor, celor care se consideră “tineri de suficient de multă vreme” le-am răspuns, nu … mascat, ci direct, spunându-le că-n viaţă, în societate, peste tot în jurul nostru, există bătrâni-tineri, dar şi tineri-bătrâni! Nu vârsta contează, ci cum te simţi. De ce eşti în stare. Şi în fond dacă ai ajuns la o vârstă mai înaintată, ce-i?! Ai omorât pe cineva, ai furat sau ai făcut ceva degradant?! În alte ţări, cu adevărat civilizate, bătrânii se bucura nu numai de condiţii materiale şi spirituale deosebite, dar şi de respect şi, mai ales, de multă preţuire. La noi!…

Dar pentru “tinerii de veşnicie” (şi nu numai), am găsit pe internet o grăitoare poveste pe care le-o dedic integral.

Un individ mai în vârstă se hotărăşte să meargă la safari în Africa. Îl duce cu el şi pe câinele său bătrân pentru a-i fi companie. În una din zile, câinele se bucură să alerge după fluturi, până când îşi dă seama că s-a rătăcit. În timp ce adulmecă urmele ca să găsească drumul, vede un leopard alergând spre el cu intenţia vădită de a-l înfuleca. Câinele bătrân îşi zice: “Văleu! Sunt terminat!“, dar observă în vecinătate nişte resturi de oase şi punându-se cu spatele la leopardul care se apropia începe repede să roadă oasele cu poftă. Când să sară leopardul pe el, câinele bătrân exclamă: “Acest leopard a fost cu adevărat delicios! Oare unde mai găsesc unul?” La auzul acestor vorbe leopardul se opri brusc, speriat, şi fugi de acolo, gândind: “Ufff! Era cât pe ce! Câinele ăsta bătrân aproape că mi-a venit de hac!
În tot acest timp, o maimuţă care a privit întreaga scenă dintr-un copac se întreabă cum ar putea profita de ceea ce ştia pentru a obţine protecţie din partea leopardului. Aleargă repede după leopard, dar câinele bătrân văzând-o că fuge cu viteză maximă, îşi dă seama că maimuţa pune ceva la cale. Maimuţa îl ajunge din urmă pe leopard şi îi povesteşte de viclenia câinelui. Tânărul leopard, furios că a fost păcălit, zice: “Hai maimuţo, sari pe spatele meu şi vei vedea ce păţeşte cel care vrea să mă înşele!
Câinele bătrân vede leopardul cu maimuţă în spinare şi se întreabă neliniştit: “Ei, acum ce mă fac?” Se puse din nou cu spatele la atacatori şi se comportă ca şi cum nu i-ar fi văzut. Când aceştia ajunseseră destul de aproape de el, strigă cu ciudă: “Unde-i afurisita aia de maimuţă?! De-o oră am trimis-o să-mi aducă un alt leopard!

MORALA:
Nu râde de cei în vârstă! Vârsta şi rafinamentul întrec întotdeauna puterea şi tinereţea. Spiritul şi înţelepciunea se dezvoltă doar odată cu experienţa. Nu noi suntem mai în vârstă, alţii sunt mai tineri!

Părerea mea: e bine de reţinut! Nu noi trecem prin ani, ci anii trec peste noi…

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)


Categorie articol [ Guest Post, Social ]
Tagged with: [ , , ]
Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   

6 comentarii la “Din nou, despre bătrâneţe”

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 28 septembrie 2017, 10:24   [#1]

    Dacă la mine te referi (legat de „politețurile” ce ți-au fost adresate pe acest blog) Marc, îmi cer iertare.

    Judecând după felul în care scrii, cred despre tine că ești un bătrân încă tânăr, pe când eu mă simt un tânăr deja bătrân. Dar să lăsăm joaca cu cuvintele: apreciez rândurile tale pentru sinceritatea cu care le-ai scris.

    De fiecare dată când comentez părerile tale mă gândesc la tatăl meu. Să ne trăiești, nea Marc!

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 28 septembrie 2017, 10:29   [#2]

    P.S.: Să nu crezi cumva că am postat comentariul anterior doar ca să fiu un „drăguț” (vorba ta!). Chiar îți respect vârsta și opiniile!…

  • ciubotaru marc
    ... a scris la 28 septembrie 2017, 13:35   [#3]

    Sa stii ,Francisc,esti cu adevarat un tip simpatic si placut,de ce sa n-o spun?!

    In ce priveste aprecierea ta la adresa mea,eu iti f multumesc si-ti doresc sa ajungi si tu la anii pe care-i am.Ba chiar,sa-i si depasesti! O zi cat mai placuta si succese-n toate iti doresc!
    ….

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 28 septembrie 2017, 14:27   [#4]

    Doar pentru tine, Marc, doar pentru tine sunt „simpatic și plăcut”… Ceilalți (inclusiv fiii mei) au altă părere: sunt un nesuferit ce îi tot bate la cap cu tot felul de sfaturi inutile.

    Încep să cred din ce în ce mai tare că am trăit 51 de ani degeaba, da’ sper să mai trăiesc încă o dată pe-atât ca să-i lămuresc pe cei ce mă contestă că (uneori) am dreptate…

    Îți mulțumesc pentru simpatie.

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 28 septembrie 2017, 15:01   [#5]

    Naiba știe de ce (când pun gura pe halbă și degetele pe tastatură) nu mă pot abține de la „comentat”. Zic și eu, ca să mă aflu-n treabă…

    Nea Dan mă suportă de prea multă vreme și sper să aibă destulă răbdare și înțelegere și pe viitor. Nu dau cu parul, ci doar cu părerea…

  • ... a scris la 29 septembrie 2017, 9:42   [#6]

    Citesc cu plăcere opiniile unui om educat şi “cu capul pe umeri”, aşa că…

Adaugă un comentariu

:) :( :d :"> :(( :dancing: :x 8-| /:) :o :-? :-" :-w ;) [-( :peace: arata toate iconitele »